Lucian Avramescu: Noi care-n suntem locuim
Pe tine te-am zidit iubito-n
Biserica aceasta mare
Eu pietrei mele caut sprijin
În piatra pietrei tale rare
Ne-au prins cutremure de-a valma
În templul unicei Marii
Și piatra mea îi spune pietrei
Din tine suntem , nu a fi
Te țin în brațe, suplă turlă
Altarul meu definitiv
Ești, sunt, prezentu-l conjugăm
Sărind peste infinitiv
Îți pipăi sânii, dau de suflet
Tu-mi mângâi coasta de fost zeu
Și-n mine te găsești pe tine
Și-n inima-ți dau eu de eu
Afară-i iunie cu frig
Plouă constant, plouă întruna
Te văd, m-auzi când mut te strig
Chiar dacă dispărută-i luna
Pitită-n jilt de nori nebuna
Nu-i beznă să nu ne găsim
Fiindcă-n suntem locuim
2 iunie 2021, Sângeru