Dacă eu sunt făcut din argilă
De ce, te întreb, îngere,
Pe tine, păzitorule,
De ce iese sânge din mine
Cănd mă zdrobește cu picioarele ei o lăcustă
Și de ce și mai tare din argila mea
Iese sânge
Când mă calcă în picioarele lui de aripă
Un fluture argintiu de galben și de mov?

Dacă eu sunt făcut din șindrilă
Și lemnul ei repede putrezește
De rămân ca o casă cu chelie pe acoperiș
De ce iese sânge din lemnul meu pieritor
Când o vrabie grea cât o vrabie
Se lasă aripată pe mine
Să se odihnească de zbor și de nor
Și de desenul ei pe un ulcior?

Uite, ce, spuse îngerul, plictisit de văicăreala mea,
Ți-ai ales aiurea argila și șindrila,
De-aia ești din materiale firave și trecătoare.
Există o argilă și o șindrilă de piatră
Piatra e din piatră
Și tu îți pui pe clopotniță șindrilă de piatră
Și biserica aceea nu mai are moarte!

Dar, eu, îngere, vorbeam despre mine,
Eu sunt poet, nu biserică.
Eu sunt…

Ești, a zis îngerul, ești, a repetat el, dând din două aripi cât orizontul
Iar eu n-am înțeles ce sunt,
Poet sau biserică
Fiindcă pe mine se lăsase un fluture și sângeram

Abundent sub imensa lui greutate
8 aprilie 2021, Sângeru