Lucian Avramescu: Rețetă în zori. Ia pulsul luminii

 

Mai întâi și întîi ia pulsul luminii
Petrecând degetul mare de la mâna dreaptă peste mâna stângă în care ții inima,
Mica zburătoare a stelei care n-a apus

Numără deodată cu ceasul din perete
Tot ce mișcă, scoate sunet sau vibrează

Dacă simți o zbatere uniformă, egală,
E pulsul luminii

Apoi pipăie cu ochii zimții de ban vechi ai dealurilor
Acolo unde verdele este albastru și azurul mov
Au stat îngerii să-și tragă răsuflarea după tura de noapte

Pipăie zorii de la genunchii tăi în sus și în jos
Și de la încheietura de creangă a copacilor
Pulsul luminii ți se va arăta din nou
Vesel ca înrourata drăgaică

Alege și respiră doar aerul care iese
Ca o fântână arteziană din iarbă
Și calicește-te să-ți umpli plămânii
Fiindcă aer rămâne și pentru lăcuste și greieri

Ai făcut toate acestea?
Ai ales lucrurilor din preajmă conturul potrivit?
Ești sigur că dulapul n-are spatele pufos al câinelui din curte
Noptiera nu-i cămila cu care te-ai întors din deșert
Iar tu ești tu, acolo mai ales unde a început fabricarea de gânduri?

Ei bine, inima luminii bate,
Tu ești viu ca zorii
Bucuria are bilet de intrare în drepturi
Iar planeta umblă veselă sub tălpile tale

Dă-mi mâna prietenă, să-ți simt pulsul luminii
Dă-mi mâna prietenă să-și sărut inima
De Sânziană și de codană și de ramă de icoană
Și dacă ți se pare că am greșit
Cerându-te nu la infinit ci de infinit
Mă mulțumesc să-mi ții de sete, de foame, de respirație și de urât,
Atât
P.S.
Vezi că zorii au început!

24 iunie 2021, Sângeru