Plouă lung, iubito, plouă cu suspine
Plouă ca de stingeri peste-un foc mocnit
Eu, ca ploaia asta, versuri scriu într-una
Eu, poetul tragic și necontenit
Ape vin din ceruri și se duc la vale
Poate morții noștri plâng și dau de știre
Că și sus, la Domnul, e prăpăd și jale
Numai eu, iubito, scriu despre iubire
Sunt, femeie, ploaia care dă foc casei
Ca pe jar să calce și să dea de tine
Să te-mbrățișeze și să-ți spună-n șoaptă
Că nu piere lumea și că va fi bine
Scriu, câteodată, parcă în averse
Codul nu e verde, e cod de taifun
Poate de aceea unii spun la colțuri
Că poetul ăsta nu-i mut, ci nebun
Plouă, se despică noaptea pe din două
Cerul scoate flăcări, pietrele scânteie
Și când chiar pământul către ceruri plouă
Eu, ca-n transă caut, rimă la femeie
27 iunie 2021, Sângeru
