Lucian Avramescu: Toate ies din noapte și cresc/ Ca niște vagoane pline cu măr domnesc

Curând vor răsări lucrurile care mă înconjoară
Să mă păcălească s-au vârât în limba numită ”bună seară”
Pe vremea când întunericul mirosea a vară
Și a proaspăt îmbăiată domnișoară

Ies toate
Ca dintr-o cadă în care s-au lăsat însăpunate
Pe țâțe, pe ombilic și pe spate
Înfiorate

Îmi ies lucrurile în întâmpinare
Scaunul, masa, laptopul, se autodesenează fiecare
Chiar și eu încep să mă văd, arătare,
De mine însumi cărat în spinare

Bună seara se preschimbă în buni zori
Tu, îngere, insomniacule, ai dat iar cerul cu nori
Cum faci adeseori
Cu bidineaua ta cu care iscălești autografe celorlalți păzitori

Biserica Maicii Domnului din Livadă
De departe începe să se vadă
Nedumerindu-i pe acei
Care nu pricep cum pot face mere de piatră merii mei

Toate ies din noapte și cresc
Ca niște vagoane pline cu măr domnesc,
Prieteni, au venit zorii,
Și ce dacă-s de piatră, cu inima mea dau din aripi cocorii
16 iunie 2021, Sângeru