Lucian Avramescu: Zi-mi, îngere, la ce spui tu ursită?

 

Tu, îngere, care în preajmă-mi eşti
Răspuns la o nepusă întrebare
Între atâtea lucruri oarecare
Cu care nevăzut mă-nprejmuiești

Spune-mi, de știi, că nu le știi pe toate
Ziua ce urcă unde se termină
Acolo unde nu mai e lumină
Și multe se unesc în strâmbătate?

E întunericul opusul cui
Sau e o strălucire mult mai mare
Ca un copac ce în cădere doare
Rupând vertebrele unor statui?

Mă uit cum ziua urcă fericită
Copiii-mi sunt departe și aproape
Înoată pe nelămurite ape
Zi-mi, îngere, la ce spui tu ursită?

Au lucrurile toate forma lor
Și verbe-alături care le conjugă
Ca gluga de pe cap ce le înglugă
Ca un fior de care mă-nfior

Sunt, îngere, mai mut ca niciodată
Și-atunci te-ntreb cine vorbește-n mine
De nu ești tu, atunci răspunde-mi cine
Sau eu sunt tu în formă deghizată?

E ziuă plină, stele văd pe cer
E cerul tot ca un ocean de soare
Și eu le însemnez pe fiecare
Fiindcă la noapte știu că toate pier
29 iunie 2021, Sângeru