Ca un actor care se simte bine
cu toate personajele lui
şi, uneori, şi cu sine
cu trudă, cu elan
sau poate numai cu har
actorul poartă haine fără buzunar
şi-şi face hara-kiri tot mai rar.
Fiecare piele pe limba ei piere
lăsînd în tine anticorpi şi durere
dar, oricum, nimic nu se compară cu!
Tu, trist, te uiţi cu jind la frumuseţea lui
ca la un poliedru cu feţe multicolore
şi-ţi spui (cu nostalgie? cu ciudă?):
– Eu, niciodată, nu!
Ca un actor cu faţa udă
ca un actor la bis
îngropat în flori
ca un actor la repetiţii
ca un actor în ziua de leafă
ca un actor cu casa în nori
cu noaptea în vis
cu ochii în ceafă
ca un actor ce joacă rolul vieţii lui
sau numai îşi închipuie că l-ar juca –
viaţa ta.