AM Press Logo
Muzeul Pietrei

Marian Nazat: „Aici odihnește Dinu Săraru”…

 

MOTTO:

„Săraru-i nume de boier

Din olteneasca Slătioara,

Deși-i mai mult țăran de Olt,

Care-a iubit cartea şi ţara.”

Nicolae Rotaru, La o lansare

 

Opresc la Slătioara, în dreptul unei porți maramureșene. Ușa este deschisă. Pășesc într-o grădină  paradisiacă, de-un verde crud îmbătător  și îmbietor. O magnolie  se pregătește să-și deschidă corola. Urc nițel, înspre pâlcul de „mesteceni albi, cădelnițând frunzare”[1]. Între pomii dragi sufletului meu zăresc crucea scriitorului și omului de cultură  niciodată plecat din satul natal. „Aici odihnește Dinu Săraru” citesc pe lemnul ce ne însoțește pe fiecare dincolo. Ceva mai departe, în Dealul Oarbei, se află un mic omagiu adus de neamul Sărarilor  ctitorilor și  țăranilor din Sacoț, cu o inscripție  pe măsura  orgoliului locuitorilor din zonă: „Această cruce s-a  ridicat  în anul în care Împăratul Napoleon  s-a întâlnit cu Țarul Alexandru”[2]… De undeva, din pământul împrimăvărat, de  sub  lespedea eternității parcă aud vocea Maestrului  tocmai în clipa în care aprind candela și o așez  pe marmura  funerară.  „Nu, nu-mi e atât frică de moarte, cât nu mi-ar plăcea  să mor în clipa asta. Aş vrea să mai stau, cum zice ăsta, Răţoi, să mai stau  niţel, să mai fac nişte isprăvi (…). Acum, în februarie, când restabilesc fluxul povestirii de atunci, acum, la 81 de ani, mă îngrijorează, mă pune pe gânduri formula lui García Márquez din Povestea târfelor mele triste, tulburătoare: «Am ajuns la o vârstă la care  majoritatea muritorilor sunt morți».  Sunt şi eu acum la acea vârstă – şi mă preocupă adevărul constatării, mereu revin la constatarea asta  în gând, desigur, și chiar fără voia mea, şi mă și mir eu însumi  că am ajuns la această vârstă, şi mi-aş dori să mai stau, să mai lucrez, să mai trăiesc, așadar să mai scriu un roman, al treilea (…). După principiul lui Gherasim Episcopul, care la 99 de ani  și patru luni  zicea că «Viaţa trebuie trăită, nu târâită !» (…)

Pe mine nu m-a duşmănit până la urmă, dacă stau și mă gândesc, niciun om serios, niciunul care a făcut ceva în domeniul ăsta,  care am văzut că a  făcut ceva şi eu m-am dat la o parte. Nu, de obicei, ăștia care au avut puterea să latre la lună. Eu am avut toată viața  câini  la Slătioara;  toți câinii care au lătrat la lună n-au fost buni, a  intrat hoțul, a  intrat vulpea, a intrat jderul, ne-au mâncat găinile, nu ne-au apărat casa în niciun fel și ăi care tac, cum avem pe unul, acum, pe care îl cheamă Florică, mare, aşa, un câine din ăsta ciobănesc, ăsta latră foarte rar, doar când a intrat cineva și nu trebuia să  intre…  n-a trecut uliul să ia o găină, nici la vecini.  Ăştia care latră la lună sunt ăia gălăgioși și sigur că lumea îi ține minte pentru că le strică somnul. «Mă, fi-ț-ar câinele al dracului, leagă-l, că mi-a lătrat toată noaptea la lună și eu n-am putut dormi!» (…)

E o gălăgie infernală în lumea de astăzi și mai ales în București,   şi lătratul la lună… Sunt pline ziarele şi televiziunile, şi radiourile de lătrători la lună, e plin Parlamentul de lătrători, viața politică… oameni care nu fac nimic, n-au făcut nimic, domnule, sunt unii ajunși chiar lideri ai societăţii, care nu şi-au pietruit Olteniţa natală; au ținut o țară în mână şi n-au pietruit o stradă, o uliţă…”[3]

S-a făcut deodată liniște,  păsările cerului ciripesc și-și jură dragoste nesfârșită, pitulate printre ramurile umbroase ale copacilor renăscuți. Doamne, e atâta tihnă în locul acesta, încât nu m-aș mai da plecat ! Aș rămâne să tăifăsuiesc până la capăt cu Dinu Săraru, „măritul rege al argilei”[4]. Dar nu rezist  chemării „gălăgiei infernale”  a vieții de zi cu zi și o mân îngândurat către București… Nu înainte de a mă închina și a-mi  lua rămas-bun  de la Slătioara și de la fiul ei, „robitul dragostei dintâi”[5]

 

 

[1] Serghei Esenin

[2] Dinu Săraru, în Jurnalul unui personaj controversat. Rememorări provocate de Vartan Arachelian

[3] Dinu Săraru, în Jurnalul unui personaj controversat. Rememorări provocate de Vartan Arachelian

[4] Nicolae Rotaru, La o lansare

[5] Nicolae Rotaru, La o lansare

 

 

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!