„Pensiile nesimțite” ale magistraților – ca să folosesc sintagma  dragă gloatei dâmbovițene ațâțate  pervers de cozile de topor useriste – vor deveni amintire în  curând… Soldățeii de plastilină defel constituțională s-au aliniat majoritar la ordinul generalului de la Palatul Victoria și au pus capăt risipei bugetare ce a dus țara la recesiune (sic!). Dincolo de discursurile populiste ale unora și altora nimeriți să ne murdărească preazilnica  existență, încerc să anticipez efectele –  negative și pozitive –  ale noii legi pentru  viitorul apropiat al Justiției neaoșe.

În primul rând, absolvenții de liceu vor fi tot mai dezinteresați  să urmeze cursurile facultăților de drept, continuând astfel trendul descrescător din ultimii ani. Și când mă gândesc  că în vremea mea a fost o concurență de  douăzeci  și cinci de contracandidați pe un loc…

În al doilea rând, spre Institutul Național de Magistratură se vor îndrepta tot mai puțini dreptiști,  descurajați de canoanele  financiare  și deontologice ale unei profesii secătuitoare de energie și doldora de stres. (Desigur, dacă chiar ții cu tot dinadinsul să fii  MAGISTRAT, iar nu simplu funcționar în organigrama  instanțelor de judecată ori a parchetelor, sau negustor de  soluții judiciare ori unealtă a „câmpului tactic” și a politicienilor  de la putere, trecători, oricum!) De asemenea, perspectiva pensionării  la o vârstă târzie, în comparație cu aberațiile din actuala – încă – legislația,  va fi alt argument  invincibil al crizei ce va măcina un sistem mereu și mereu supus programatic  oprobriului  public. Cum există  privațiuni  și constrângeri cu ghiotura în statutul  cu pricina, la ce bun să-ți  irosești viața hingherindu-ți semenii și stârnind atâtea animozități  în  jur?

De aici, însă, și o speranță pirpirie – perspectiva ca juriștii deciși să îmbrace roba de judecător și  procuror să o facă exclusiv din pasiune, ceea ce ar fi un câștig enorm ! Că nu-i de  colea să fii anchetat ori  judecat de oameni  asupra cărora Cel de Sus a pogorât harul măsurii judiciare și al integrității moral-profesionale, ca și al științei  de pravile scornite întru disciplinarea  turmei  de bipezi.

Deocamdată, anticipez o masivă pensionare  a celor care îndeplinesc condițiile de vechime și care nu se încumetaseră să-și părăsească, din varii  motive, scaunele inamovibile  sau stabile. Oho, și ce exod se va porni,  numai că lenea proverbială și netratabilă a  locatarului  de la Cotroceni va întârzia exasperant semnarea puhoiului de cereri venite dinspre puterea judecătorească! Haosul ce se va  instaura nu-i  greu de intuit,  dimpotrivă, dar  cui îi pasă ? Maurul Bolojan și-a atins scopul, maurul poate să plece, iar norodul exultă, la naiba cu „pensiile nesimțite”! Sus demagogia, jos onestitatea !

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]