Când în urmă cu 22 de ani puteam să decidem dacă Monarhia salva România, s-a spus că Regele Mihai, care avea atunci 70 de ani, era prea în vârstă.

Când peste un milion de bucureșteni l-au însoțit de Sfintele Sărbători de Paște pe străzile Capitalei, în 1992, serviciile secrete și oamenii politici ai vremii s-au speriat, iar românii au rămas impasibili.

Când imediat după aceea, Regele MIhai a vrut să se întoarcă definitiv în România, nu a fost lăsat să intre în țară.

Când 20 de ani după Revoluție s-au tot spus minciuni despre plecarea din țară a Majestății Sale Și a Familiei Regale cu vagoane de aur, nicio instituție a statului nu a făcut lumină deși ar fi putut, dacă ar fi vrut, cu un singur document de arhivă.

Când s-a înființat prima asociație promonarhistă, imediat au mai apărut, ca ciupercile după ploaie, alte zeci, astfel încât să se dilueze mesajul și să se încaiere între ele, semn că serviciile nu dorm niciodată. Iar noi ne-am prefăcut că nu înțelegem.

Când la Londra, Regele Mihai era omagiat, la București era ignorat.

Când la doi pași de noi trăieșteunicul supravieţuitor dintre şefii de Stat europeni din Al Doilea Război Mondial, noi rămânem surzi.

Când Regele Mihai putea să confere acestei țări eleganță, strălucire, corectitudine, demnitate și sentimentul patriotic de care aveam nevoie în ultimii 20 de ani ca să ne salvăm, decidem să ne sinucidem.

Iartă-ne, Majestate!

Articol publicat de Expres Magazin