Paranormal? Românii, urmăriți de nori de fluturi albi în Siberia. Fenomene de vis

 

O adevărată invazie de fluturi albi i-a însoţit vineri, pe o distanţă de zeci de kilometri, în zona Novosibirsk din Rusia, pe membrii expediţiei ştiinţifice române RO-CRES, ce îşi propune studierea efectului schimbărilor climatice asupra pădurii boreale din Siberia.

În a opta zi de la plecarea din Jibou, expediţia de cercetare „Efectele Schimbărilor Climatice asupra Marii Păduri Boreale” (RO-CRES Romanian ClimateChange Research Expeditian Siberia), iniţiată de Centrul de Cercetări Biologice (CCB) Jibou, în parteneriat cu Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca, a descoperit pe teritoriul Rusiei şi numeroase specii ameninţate cu dispariţia în România, dar care există din abundenţă în stepa siberiană.

Distribuie prietenilor

Expediţia a parcurs deja 5.500 de kilometri, dintr-un total de 22.000, ajungând până la Krasnoyarsk.

„După ce ieri am străbătut cei aproape 700 de kilometri între Omsk şi Novosibirsk, am pornit astăzi spre Krasnoyarsk, iar terenul devine mai muntos. Dacă până acum am avut doar pâlcuri de mesteacăn, plop tremurător şi câteva sălcii pitice, acum începe să reapară pinul silvestru, iar oriunde te-ai opri, într-un loc mai bine conservat, găseşti specii pentru care la noi în ţară plângi, şi suferi şi te chinui mulţi kilometri şi multe luni ca să le găseşti. De exemplu, aşa numita joldeală de silvostepă, Serratula wolffii, care atinge limita vestică a ei la Cluj-Napoca, unde abia mai supravieţuieşte, aici este o prezenţă comună. La fel Liguaria Glauca sau liguaria de silvostepă, o plantă extrem de rară în România, ea existând doar în cinci puncte. Eu, personal, m-am chinuit ani de zile să o găsesc în masivul Piatra Secuiului, unde a fost semnalată în secolul XIX. Am mai găsit Crepisul siberian, care se găseşte în câteva puncte în ţară, aici ea este o prezenţă comună, la fel ca Dracocefalum, la fel de rară la noi. Plantago maxima, specie dispărută din flora României, pe care am căutat-o degeaba în 2010, în jurul Sibiului, este lângă orice mlaştină, între Omsk şi Novosibirsk”, a declarat vineri, pentru AGERPRES, geograful de mediu Sabin Bădărău, conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul UBB.

Acesta a precizat că astfel de habitate au existat şi în România în urmă cu 10.000-15.000 de ani, dar că acum mai există, izolat, doar câteva exemplare din unele specii, motiv pentru care ele ar trebui protejate.

Mai mult pe Agerpres.ro