Buni zori în zările albastre, poete!
Acolo, acum te plimbi printre îngerițe fete
Și le reciti frumoasele tale de iubire sonete,
Iar pe pământ plâng triste părăsitele iubite.
Acum faci parte din haina de briliante a nopții
Și ai citit ultima pagină scrisă de stiloul sorții,
E iarna și cerul ce cu lacrimi plouă, ne amintește
Că ai lăsat în urmă o lume care te iubește.
Paracliserul ți-a aprins al cărării felinar
Să ai lumină veșnică pe scena cerului stelar,
Călcâiul iubitei străbate cărarea știută de voi
Distanța nu poate distruge ceea ce ați trăit în doi
Pot să-ți spun poete că deja ne este dor de tine
Dar știu că acolo în zorile albastre îți este bine,
Pe scena imensă a cerului vocea ta clar se aude
Spunând cu iubire „buni zori” prietenilor de orișiunde.
