Iubita și-a scos armele cu care a fost înzestrată la vedere,
Pieptarul din piele acoperea sub bluza fină două mere

Iar sub fusta înflorată era îmbujorată cu maci, câmpia toată
Unde se dau războaiele de cucerire ale femeii cu patos sărutată.

Poetul umbla cu sufletul la vedere, la subsuoară
Și-și umplea inima cu imaginile frumoase ale iubitei fără haine,
Cârdurile de ciute din gândurile lui executau o grămadă ușoară
În așteptarea cerbului vrăjit de o căprioară cu forme faine.

Aripile îngerești ale sufletului au învelit femeia strângând-o în brațe
În timp ce luna ofta la fiecare sărut al poetului care căuta talpa iubitei
Și-și lăsa urma buzelor pe măsură ce ocupa până la subrațe
Teritoriile femeii, cucerind redute neîntinate de nimeni din trupul ei.

Iarna e anotimpul în care bărbatul are motiv să încălzească în brațe femeia
Care se alintă și se desface ca o floare ce așteaptă să fie polenizată
Abandonându-se sub mângâierile lui tandre care slăvesc zeia
Și fac să înflorească merii de sub bluza ei cu flori de primăvară brodată