Buni zori, maestre, în a cerului cetate,
Cu susu-n jos și josu-n sus sunt toate
Pe Pământ, acum ca și ieri, e multă nedreptate,
Văd o coțofană alergând o pisică și mă distrez pe săturate…
Lacrimile norilor spală în iarna-primăvară
Livada, via și limpezesc lumea curățând-o de încă o povară
Pe care o ducem și noi, de când război este afară,
Vreau să mai aprind un bec, dar factura la curent mă omoară…
E primăvară-n iarna asta, dar se anunță gerul,
În case devenite peșteri, stalactitele vor decora tavanul
Gazul venit din multe zări le va topi tot anul,
Suntem martorii unei ere în care în peșteri se întoarce omul…
Mor mulți de frig și casele le vor deveni sicrie,
Guvernul dă cu lingurița bani pentru cei ajunși în sărăcie
Cu susu-n jos și josu-n sus istoria se scrie
Până și pasta a înghețat în pix și tremurând atinge foaia de hârtie…
Prieteni, lebădoiul mut dar guraliv bine spunea
Că nu mai e nimic cum se cuvine și că-n viața asta rea
Pacea anunțată e război și chiar și vremea
Cât de curând nu va mai ține cu noi și ne va fi potrivnică și ea…
Gata, te-oprește, mie-mi zic, gândul meu azi nu este darnic,
Chiar și cafeaua neagră, din ale ei motive se aruncă din ibric
Și-mi murdărește aragazul care strigă tragic:
Opriți măcelul, eu dreptul la o viață curată ca un crin alb îl revendic!
