Buni zori, prietenul meu etern ajuns în brațele eternității,
Unde stau îngerii în cer să-și traga răsuflarea după noapte?
Pulsul luminii îl iau acolo, în nemărginire, sfinții?
Poetul ca de obicei nu poate să doarmă, ne trimite șoapte…

Conturul lucrurilor e amintirea vie cu care ai plecat,
Lespezile albe stau mărturie că soldatul luptător nu a dezertat,
El a luptat până la ultima suflare, dar într-un târziu a cedat,
Atunci când doamna insistentă cu coasa ei l-a secerat…

Poetul ne-a sărutat inima și ne-a simțit pulsul până la final,
Mai rar se nasc oameni care au așa un mare har
De a vorbi în versuri despre pulsul luminii ireal
Și să încerce fără cuvinte să spună că iubirea este un mare dar.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]