Maestre, doamnele iubite-n versuri
Vă spun buni zori și vă trimit îmbrățișări
Acolo unde este doar iubire și cer senin
Și semenii nu picură în cuvinte mult venin.

E liniște? Mai lustruiți parbrizul lunii?
Spuneți-mi drept, vă lipsesc oamenii?
Mai scrieți poeme de tandră iubire
Pe care le citiți cu sufletul, cu dăruire?

Știați poete să îmbrăcați femeia-n versuri
Cu minunate cuvinte îi făceați avansuri
Erați bărbatul care știa să se facă iubit
Nu doar pe pământ, ci și acolo-n infinit.

Buni zori prieteni, dimineața ziua animă,
Norii se pregătesc să stoarcă o lacrimă
Care să spele lumea de urât și dușmănii
Însă cei care pot aduce zâmbet sunt oamenii!

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]