„Unde nu-i cap, vai de picioare, dar și unde nu-s picioare, vai de cap.” spunea Cuviosul Gherontie de la Tismana.
De multe ori picioarele te scutesc prin fugă de pietrele aruncate de cei care sunt săraci în cuvinte. Știu că iubiți piatra, dar numai ca mărturie a trecerii acestui popor pe pământul numit România.
Capul dacă vrea să umble de capul lui, trimite ca ambasadori gândurile care îl locuiesc și îl mobilează cu ideile care izvorăsc din ele. Nimic nu ar exista în lume dacă capul nu și-ar face meseria lui de cap.
Capul dvs. este cel care duce cu el taina lipsei graiului dar tot el este cel care vă face prin scris să vorbiți.
Prefer capul. Fără minte picioarele nu ar ști pe unde să umble și atunci când iei viața peste picior e posibil să te împiedici și să cazi.
