Printr-o simplă coincidenţă, fireşte, tocmai în aceste zile în care Senatul României aşteptă să primească avizul CSM la iniţiativa unui important număr de senatori prin care se propune modificare Legii 303/2004 privind răspunderea patrimonială a magistraţilor care au săvârşit erori judiciare cauzatoare de prejudicii, Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, declara în faţa Comisiei de Control Bugetar a Parlamentului European: „Au existat încercări repetate de a limita eficienţa investigaţiilor, prin iniţiative de modificare a legislaţiei anticorupţie, prin restrângerea instrumentelor folosite de procurori, prin propuneri abrupte de demitere a unor procurori cu funcţii de conducere sau prin refuzul de a ridica imunitatea politicienilor acuzaţi de corupţie”.

După care- tot printr-o simplă coincidenţă!-, scotea în evidenţă faptul că aceste încercări au eşuat, iar luările de poziţie ale Comisiei Europene, Parlamentului European sau ale reprezentanţilor ambasadelor occidentale la Bucureşti au contribuit esenţial la retragerea de pe agendă a propunerilor „abrupte”(?!) şi „au oferit încredere societăţii civile româneşti pentru a reacţiona ferm în faţa unor asemenea tentative”.

Şi, pentru că tot suntem la capitolul „simple coincidenţe”, să mai notăm şi faptul că, din bilanţul prezentat de către doamna procuror pe care Forbes România a desemnat-o recent ca fiind „cea mai influentă femeie” din scumpa noastră patrie, lipseşte orice referire, fie ea şi în trecere, la „nefericitul loc fruntaş” pe care îl ocupăm datorită numărului mare de procese pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Procese de pe urma cărora bugetul statului român – stat de drept şi stat membru al Uniunii Europene – a trebuit să plătească, mai plăteşte şi va mai plăti încă uriaşe sume de bani.  Prin el însuşi, faptul că aceste despăgubiri nu sunt suportate de către procurorii şi judecătorii cărora li se datorează sentinţele făcute praf şi pulbere la CEDO, ci numai din bugetul de stat. Ceea ce reprezintă o uriaşă sursă de „furt din banul public”. Adică tocmai situaţia pe care doreşte să o stopeze tocmai iniţiativa legislativă a celor 47 de senatori care, încă, nu a primit aviz din partea CSM.

Că, fiind concentrată pe alte multe şi complexe probleme de importanţă cardinală, Laura Codruţa Kovesi a omis să se refere la această, recunosc, delicată problemă, asta ar fi cum ar mai fi. Ceea ce, însă, pe mine mă nedumereşte este faptul că subiectul nu a fost abordat de către membrii respectabilei Comisii a Parlamentului European. Sau, poate, a fost abordat dar nu ni s-a spus nimic şi nouă, plebeilor.

Fiindcă îmi este peste poate să cred că la nivelul unei comisii a Parlamentului European nu se cunosc sentinţele pronunţate de către CEDO, care este un organ al Comisiei Europene. Chiar aşa de dificilă să fie comunicarea de la Strasbourg, unde îşi are sediul CEDO, până la Bruxelles, adresa Comisiei Europene?  Sau, mai pe româneşte spus, că nu ştie stânga ce face dreapta. Vorbesc (în sens metaforic) despre mâna stângă şi despre mâna dreaptă şi nu despre cele două mari categorii de formaţiuni politice, precizare pe care o consider absolut necesară de vreme ce distinsul europarlamentar, Cristian Preda, acum „independent”, contesta prezenţa ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, la întâlnirea cu distinsa comisie a Parlamentului European, pe motiv că este „foarte politizat, foarte pesedist”. Ceea ce, între noi fie vorba, nu este decât tot o dovadă de partizanat politic. Din partea domnie sale, desigur.

M-aş mai putea, de asemenea, întreba dacă şi distinşii reprezentanţi ai ambasadelor occidentale la Bucureşti au cunoştinţă despre această ruşinoasă sursă de „fraudare a banului public” pe care o reprezintă plata, de la bugetul ţării, a despăgubirilor de pe urma proceselor pierdute, în cascadă, la CEDO? Sau, dacă nu au, uite că află acum, mai bine mai târziu decât niciodată. Acum, domniile lor putând citi în cheia sa reală demersul celor 47 de senatori şi nu doar ca pe o nouă „tentativă de limitare a eficienţei investigaţiilor anticorupţie” după cum văd că se încearcă a fi prezentată respectiva iniţiativă parlamentară.

Manieră profund incorectă şi tendenţios viciată de prezentarea care, mai mult sau mai puţin întâmplător, se sincronizează cu avertismentul, câtuşi de puţin voalat, pe care Laura Codruţa Kovesi l-a lansat în discursul susţinut ieri la Bruxelles. Un discurs care a fost rostit nu numai pentru onorata comisie a Parlamentului European, cât şi pentru cine are urechi de auzit aici, acasă.

Iar, dacă tot a cerut Laura Codruţa Kovesi, la Bruxelles, continuarea MCV, pe care îl consideră ”un instrument extrem de util în obţinerea unor progrese în justiţie”, mă gândesc şi eu, ca tot omul, că se poate include printre ţintele „foii de parcurs” şi plata de la bugetul de stat a despăgubirilor pentru sentinţele desfiinţate la CEDO, ca făcând parte din categoria mijloacelor de fraudare a banului public.

În  acest fel, se va oferi un substanţial plus de încredere în actul de justiţie nu numai din partea unei anumite societăţi civile, înregimentată politic … într-un anumit sens, ci, în primul rând, din partea cetăţenilor, tot mai mulţi la număr, care au fost şi mai sunt, încă, grav afectaţi de deciziile eronate ale unor magistraţi de rea credinţă sau, pur şi simplu, slab pregătiţi.

                                                                 Şerban CIONOFF