Îmi este foarte greu, mărturisesc, să scriu rândurile care vor urma, dar o fac pentru că adevărul trebuie să fie recunoscut și spus, oricât de mult ar durea lucrul acesta. Mă refer, după cum se poate bănui, la bavardajul grotesc pe care l-au creat evenimentele petrecute în casa unde se află într-o stare critică avansată Regele Mihai și care, inevitabil, se va răsfrânge, cu dureroase efecte, nu numai asupra Casei Regale, ci asupra însăși ideii de Regalitate, ca alternativă salvatoare pentru România la sistemul republican de guvernare.
Nu sunt un adept al regimului monarhic, dar asta nu mă împiedică să recunosc și să acord respectul pe deplin cuvenit rolului istoric al monarhiei în modernizarea României și, prin aceasta, să îmi exprim prețuirea deosebită pentru personalități marcante de ținuta Regelui Carol I și a Regelui Ferdinand Întregitorul. În ceea ce îl privește pe Carol al II-lea, consider că, în pofida multor greșeli ,,într-un mod fatal legate de o mână de pământ’’(cum atât de bine le-a numit Eminescu),ca și unei patologice dorințe de putere și a exceselor sale, unele de-a dreptul grotești, care i-au marcat biografia, lui Carol al II-lea trebuie să i se recunoască meritul decisiv în promovarea și susținerea spiritualității românești. Fundațiile Regale fiind un eminent for sub ale cărui auspicii, în special la editura fundației, au apărut lucrări de referință ale culturii noastre. ,,Istoria literaturii române’’a lui G.Călinescu , apărută în 1941, este, poate, cartea care încununează o asemenea eminentă operă.
Firește, personalitatea și activitatea Regelui Mihai pot și trebuie să fie apreciate în funcție de luminile și umbrele lor, existând pentru asta multiple argumente și semne de întrebare, dar nu cred că acum este momentul unei asemenea evaluări, cu atât mai mult cu cât majestatea sa se află pe patul de suferință și chiar a primit creștineasca împărtășanie. Iar tot ceea ce suntem datori să îi oferim, în aceste cumplite momente, este tăcerea noastră plină de respect și rugăciunea către Domnul Dumnezeu de a-l ocroti și de a-l veghea.
Toate acestea sunt doar câteva motive pentru care am ales să îmi exprim, ca orice om de bună credință, dezaprobarea categorică față de imundul scandal mediatic creat și întreținut în jurul unei așa zise încercări a ex principelui Nicolae de a-și vizita bunicul. Scandal intens mediatizat și exploatat din motive de ieftin cancan, al cărui singur cert rezultat este groaznica, inadmisibila maculare a imaginii publice a Casei regale și a însăși Instituției Monarhiei. Asta cu atât mai mult cu cât, pornind de la încăierarea din locuința unde Regele Mihai se luptă cu suferința, au fost aduse în atenția publicului și alte episoade din viața unor membri ai familiei regale care ,în nici-un caz, nu pot contribui la susținerea și consolidarea autorității ideii de Monarhie. Tocmai de aceea, deși refuz să continui discuția, nu o pot face înainte de a pune această întrebare: cine este de vină pentru un asemenea nefericit eveniment cu este cel petrecut mai zilele trecute? Iar pentru a ajunge la un răspuns corect și sincer, consider că nu se poate trece peste unele meschine reglări de conturi în care, după cum se vede, au fost implicați nu numai personaje din rândul elitelor cu veleități de străjeri și apărători ai Casei Regale, ci chiar anumiți membri ai Familiei Regale. Urâte povești pe urma cărora s-a și născut și circulă, în spațiul public, o întrebare de elementar bun simț: dacă așa se comportă și se batjocoresc între ei, aceste proeminente personalități ale Familiei Regale, adică exact cum o fac și felurite personaje proeminente ale regimului republican și, mai ales, dacă fac toate acestea tocmai acum, când Regele se luptă amarnic pentru viața sa, atunci cum o să se comporte, aceștia, în cazul în care România ar reveni la monarhie?
Întrebare,desigur, foarte dureroasă , dar inevitabilă, la care nu trebuia să se ajungă acum, când Regele Mihai, ultimul Rege al României, duce bătălia crucială, decisivă a vieții sale. Și, cu toată părerea de rău, trebuie să recunoaște că, de data aceasta, nu adversarii ideii de monarhie au creat și au alimentat absolut reprobabila istorie, ci exact cei aflați, într-un fel sau altul,în apropierea Regelui. Păcat pentru care nu cred că vor obține prea curând iertarea…