Așadar, cu 96 de voturi pentru și 26 de voturi contra, Senatul României a decis astăzi să respingă cererea DNA de începere a urmăririi penale a senatorului Titus Corlățean, fostul ministru de externe, în dosarul ,,Vot Diaspora 2014’’! Asta nu însemnă, însă, că, numaidecât, controversele asupra acestui dosar fierbinte- din mai multe puncte de vedere – sunt închise. Dimpotrivă, sunt convins că ele vor continua, și încă pe un ton radical, pendulând între aprobarea deciziei Camerei Superioare a Legislativului și contestarea sa categorică, înverșunată. Cu un simplu exercițiu de imaginație, aș putea chiar să vă spun, de pe acum, care vor fi principalele sloganuri cu care votul cu pricina va fi atacat, dar prefer să aștept și să văd cum vor decurge ostilitățile și să nu lansez scenarii, fiindcă, și așa, e sătulă lumea de asemenea ticluiri …
Poate că sunt eu subiectiv, dar mărturisesc fără înconjur că argumentele și demonstrația domnului Titus Corlățean m-a convins. Și sunt convins că orice om de bună credință care va parcurge pentru prima oară sau o va reciti prima oară textul cuvântului prezentat în fața colegilor săi senatori va admite că, pur și simplu, acuzele DNA nu se susțin. De acea, am considerat că este mult mai bine să atrag cu atenția, cu toată seriozitatea cuvenită, asupra unei idei pe care a lansat-o în dezbaterea de azi senatorul Șerban Nicolae. Astfel, potrivit evaluării pe care o face acest redutabil specialist în știința dreptului, practic, Senatul s-a aflat în situația de a stabili dacă acuzația de abuz în serviciu pe care DNA a îndreptat-o împotriva lui Titus Corlățean se mai susține prin raportarea recentei decizii a Curții Constituționale în ceea ce privește conținutul și sfera noțiunii în discuție. Or, așa cum a demonstrat senatorul Șerban Nicolae, procurorii DNA, aflați sub comanda multilateral medaliatei Laurei Codruța Kovesi, nu au adus nici-o dovadă că, în calitate de ministru al afacerilor externe, Titus Corlățean a încălcat legea și, în acest fel, a săvârșit un abuz în serviciu. Preferând, în schimb, să opereze numai pe bază de supoziții și de ipoteze.
Mai mult, dacă luăm în considerație și faptul că această decizie a Curții Constituționale a fost luată pe 24 mai , normal și corect ar fi fost ca DNA însăși să își precizeze poziția în funcție de respectiva decizie. Situație în care nu avea decât două soluții mari și late:-a) să aducă argumente și probe că faptele de care l-a acuzat pe Titus Corlățean se încadrează în litera deciziei Curți Constituționale; sau-b) să își retragă cererea.
Nu a făcut nici una nici alta , așa încât votul de astăzi al Senatorilor prin care s-a respins solicitarea DNA este pe deplin îndreptățit.
Dar, dacă în materie de soliditate a dosarelor ticluite la DNA la comandă politică, așa–numitul dosar ,,Vot Diaspora 2014’’ este, prin excelență, un dosar –etalon, iar, de aceea, nici nu aveam cum și de ce să mai am încredere în sus-numita entitate și în șefa sa, în schimb, odată cu mesajul pe care l-a adresat Senatului cu puțin înainte votului , președintele României, Klaus Iohannis m-a făcut să îmi pierd până și bruma de încredere în echidistanța și în capacitatea sa de a asigura echilibrul puterilor în statul de drept. Fiindcă, cerând senatorilor ca, prin votul de azi, să nu obstrucționeze cercetarea penală, domnul Klaus Iohannis s-a antepronunțat și a trasat, voalat ce-i drept, o anume linie de conduită și o anumită opțiune de răspuns la solicitarea DNA.
Gest de la care domnul președinte al României, Klaus Iohannis, trebuia să se abțină din cel puțin două motive: 1) Pentru că , în anul 2014, domnia sa a fost direct implicat în calitate de candidat la alegerile prezidențiale și, mai mult, pentru că DNA-ul îl consideră a fi fost defavorizat prin faptele ce i se impută fostului ministru Titus Corlățean; 2) Pentru că mesajul prezidențial, care, dincolo de formulările sale voit evazive, nu este decât unul de susținere a cererii DNA, a căzut cum nu se poate mai prost. Adică a venit la foarte scurtă vreme după mai mult decât neplăcutul incident generat de declarația președintelui Republicii Federale a Germaniei, Joachim Gauck, în care DNA era definită ca ,, a treia putere’’ în stat.
Pe cale de consecință, prin foarte inoportunul său mesaj de azi, președintele Klaus Iohannis nu numai că și-a adus un grav deserviciu (vezi motivul 1, mai înainte menționat), dar i-a adus un serios deserviciu de imagine și înaltului oaspete german , redeschizând subiectul. Sau, și mai rău, turnând încă niște gaz peste un foc pe care corecturile operate la miezul nopții pe pagina Președinției României, nu au reușit să îl stingă.
Mai rar așa o asemenea adeverire a zicerii noastre din bătrâni: ,,Unde dai și unde crapă’’!!!