Ca piloţi avem tendinţa să fim extrem de grijulii cu afirmaţiile pe care le facem publice. În momentul în care alegem să exprimăm o opinie, atunci este imperios necesar să fim pregătiţi să acceptăm consecinţele acestei opinii. Industria aeronautică este neiertătoare, în condiţiile în care profesionalismul este considerat nenegociabil.
Trecând peste pierderea respectului colegilor, mai importantă este responsabilitatea pe care o avem faţă de victime şi familiile lor. Pare un concept abstract, însă acest concept devine mai puţin abstract când familia victimei îţi trimite un e-mail cerând mai multe informaţii despre moartea persoanei iubite. Este o povară a responsabilităţii şi noi, ca piloţi, suntem dispuşi să o acceptăm când alegem să ne publicăm opiniile. Adevărul este că un pilot ce vorbeşte despre un accident îşi prezintă o opinie, însă, pentru membrii familiei despre care am scris mai sus, opinia pilotului este extrem de importantă. În aceste circumstanţe, este important ca pilotul să aibă capacitatea să se autocenzureze. Oamenii au tendinţa să aibă opinii despre orice, însă este capabil pilotul să-şi apere puctul de vedere în faţa familiei îndurerate?
Este posibil ca domnul Lucian Mândruţă să fie un pilot sportiv foarte capabil, însă ştie dumnealui să explice familiei cum funcţionează sistemele hidraulice de pe un Airbus A320? Am spus sistemele, pentru că sunt trei sisteme independente şi un RAT (Ram Air Turbine). Adevărul este că un pilot sportiv nu are cunoştinţele şi experienţa necesară să publice ipoteze despre accidente aviatice. Realitatea este că nici piloţii de linie nu sunt calificaţi în întregime să analizeze accidente, pentru că sunt piloţi de linie. Singurele persoane pregătite să analizeze accidentele aviatice sunt anchetatorii, piloţii de linie riscă atunci când prezintă o opinie. O echipă de anchetă, precum NTSB (National Transportation Safety Board) în SUA sau BEA (Bureau d’Enquêtes et d’Analyses pour la sécurité de l’aviation civile) a Franţei, este formată din experţi din mai multe domenii: ingineri aerospaţiali, metalurgişti, chimişti, meteorologi şi psihologi şi aşa mai departe. Foarte puţini sunt piloţi. Un accident aviatic este extrem de complex şi sunt mulţi factori ce trebuie analizaţi. Există factori ce au contribuit accidentului şi factori ce au cauzat accidentul. În plus, există metode multiple de a analiza un accident: Swiss Cheese Model, Hazard Theory, Sequence of Events etc. BEA: O investigaţie durează, în medie, doi ani. Uneori mai puţin, însă uneori durează mult mai mult. Până ce BEA nu finalizează investigaţia, compania refuză sa speculeze şi să prezinte ipoteze. Pentru că aceste ipoteze pot afecta şi mai mult familiile implicate şi opinia publică. Domnul Mândruţă este un formator de opinie şi este datoria acestuia să nu-şi inducă cititorii în eroare. Acesta nu are pregătirea aeronautică necesară să analizeze accidente complexe şi este important ca el să conştientizeze acest lucru.

Continuarea pe Adevarul.ro