Îmi place că nu ești înnebunit după mine,
Îmi place că nici eu nu sunt înnebunită după tine.
Îmi place că greul glob pământesc
Nu va cădea la picioarele noastre.
Îmi place că pot fi distrată, împrăştiată
Şi să nu mă joc cu cuvintele.
Îmi place că nu roşesc de emoție,
Când îți aranjez mânecile hainei.

Îmi place că, în prezența mea, nu te sfieşti
O altă femeie să îmbrățișezi.
În fața focului din sobă, îmi place
Să arzi, că nu te sărut pe tine,
Că gingaşul meu nume, dragul meu,
Nici ziua, nici noaptea, nu-l rostești.
Îmi place că, în liniștea vreunei biserici,
Nu se va cânta pentru noi “Aleluia!”

Îți mulțumesc din inimă si-ți strâng mâna,
Pentru faptul că nu m-ai cunoscut.
Că ai avut grijă de liniștea mea, noaptea,
Pentru rarele seri, petrecute la apusul de soare,
Pentru lipsa plimbărilor sub clar de lună,
Pentru soarele care nu strălucește deasupra noastră,
Pentru că – “Vezi, Doamne!” – tu nu ești înnebunit după mine,
Pentru că – “Vezi, Doamne!” – nici eu nu sunt înnebunită după tine!

(Traducere din limba rusă, de Constanta Modell)