Ana Luciana Avramescu: Mi-a fost dat să fiu eu

Întotdeauna m-am întrebat de ce Dumnezeu care e la butoane în cer a dat să fiu eu? Eu care sunt acum…

Nu puteam fi  un fluture? Nu puteam zbura și eu o zi și după să se termine totul? Să fiu un fluture alb, cu broderii de iie populară românească. Să am aripi cusute la războiul de țesut. Să zbor peste dealuri, să fiu un fluture cu puteri de rândunică. Să simt aerul în căpșorul minuscul de fluturaș.

Să fie o zi și atât, să se termine repede. Să rămână modelul meu. Modelul meu brodat cu roșu, galben și albastru. Să fiu pe steag, să fiu un semn de prețuit. Să am un corp minuscul. Să fug de copii ca să nu mă prindă în borcane.

Distribuie prietenilor

Să simt roua dimineții. Să mă așez pe o frunză, să-mi ud piciorușele. Să fiu firavă, să fiu ca un vers. Ușor de dus dar greu de realizat. Să mă transform noaptea în poezie.

De aș putea fi o zi fluture. O zi și atât. Să fie totul ca lumina. În viteză și trecătoare. Acum galbenă și peste o zi culoarea pielii. Să mă descompun ca o iie, după sute de ani.
Să crească flori pe pământ și să bată razele soarelui vara încât…să simt și eu că sunt un fluture!

(Elevă în clasa a VI-a, Școala Sângeru)