Buni zori ! Râd de mine și cu tine! Ai scris o poezie , iar eu în loc să îti răspund frumos, minunat, sublim…și tot ce este la superlativ spus de către alții , de o oră și jumătate citesc despre Prometeu

Mă întreb acum dacă sunt normală ? Da, mi-am revenit . M-am oprit din documentat pentru că tu ai fost, ești și vei fi precum Prometeu, care din iubire de oameni i-ai înșelat chiar și pe zei și ne încălzești cu focul ce ni-l dai în DAR mereu….

Am găsit ceva ce mi-a plăcut al NAIBI de mult.

„Shakespeare în punctul culminant al piesei de teatru Otello face referire la mitul lui Prometeu „Când se va stinge-odată, în van aș căuta / Prometeescul foc ce te-ar aprinde iarăși. / Am rupt odată floarea, zadarnic ne-ncercăm / Să înnoim puterea ce viața îi hrănește,”[7] unde „Prometeescul foc” face referire la mitul în care Prometeu clădește oamenii din lut și le dă viață cu foc.

Prometeu a fost eliberat de-al său ” păcat „…

O zală de voi sfărâma din lanțul care-ți ține vorbele în cap, nepermițând vorbirea, se va întâmpla minunea.

Ai aripi , știi zbura !