Legea compensației își spune cuvântul: aripi în loc de silabe, înotătoare în locul vorbelor. Nimeni nu este nedreptățit, legea parității își face simțită prezența: „Ți-am luat, ți-am dat, fii tenace, descurcă-te, așa cum ai făcut o viață. Trebuie să-nțelegi că asta e menirea ta pe Pământ: să te descurci și să descurci la rându-ți pe mulți alții. Ți-am dat ce ți-am luat sub o altă formă. De ce nu le vezi utilitatea? Uite cât de bine te descurci cu ele, ești un fel de pescar asemeni celui din „Bătrânul și marea”, dar de data aceasta rechinii nu-ți mănâncă munca de-atâtea luni, rechinul acesta te păzește, înoată în ritmul tău, este poate simbolul singurului prieten sincer, adevărat care ți-a mai rămas alături. Înotătoare în loc de cuvinte, aripioare în locul sunetelor și vei înainta mult mai sigur și repede cu ele.
Un Hemingway modern ar scrie despre un minunat om care știe, reușește să se adapteze noii structuri și condiții pe care i-o oferă viața, unicul prieten adevărat care i-a rămas alături sparge parcă împreună cu el valurile acestea ale societății, iar efortul uman este înzecit răsplătit: ți-au crescut înotătoare, ți-am dat și aripioare, te descurci minunat cu ele, la ce-ți mai trebuie vorbele când se pare, că, mai nou nu mai sunt auzite de nimeni.
Le spui, consumi energie, de auzit…mai rar sau deloc de către cei din jur. Uite aici energie răsplătită: înaintezi cu aripioarele cum n-ai reușit parcă s-o faci când apelai la cuvinte. De ce te plângi, de ce nu recunoști că și cel mai feroce rechin, cel mai înfometat poate fi îmblânzit. Uite, ți-arată calea, sau dacă mă uit eu mai bine, te urmează docil ca un sfetnic , poate cel mai bun sfetnic care te păzește de la distanță. Iată coșmarul din vis poate fi lesne transformat în cel mai sigur veșmânt al existenței tale.”
Cuvinte pe care EL, CREATORUL le-ar spune ori de câte ori ar avea ocazia pentru a justifica și explica starea creată; de data aceasta le-a trimis sub forma unui vis care a putut fi scris în versuri. Marea, rechinul, metamorfozarea, iată cele mai distincte și sigure semne că, menirea pe Pământ trebuie să continuie: versul ca hrană , scrisul ca eliberare. Minunat poem, excelentă pildă, multe, chiar foarte multe se pot distinge în aceste versuri. De la prietenii care s-au îndepărtat, până la fidelitatea unuia care a înțeles care vă e și care îi este menirea pe pământ.
Un frumos și real tandem, un vis redat în excelente versuri.
