Buni zori, prieteni, vă voi spune o poveste ciudată
Cu o iubită a mea care nu s-a născut niciodată
Era medic stomatolog, frumoasă și pistruiată
Îi intrase în capul ei cu zulufi arămii, să facem o fată

Locuiam amândoi în dispensarul pustiu
Nopțile se terminau întotdeauna curând
Ea făcea cartofi prăjiți, eu ouă ochi că doar asta știu
Și viața din noi suia alergând, alergând

Ca două aripi de fluture pleoapele ei
Rimau cu niște aurii și minisculi cercei
În rest era făcută din două pulpe zvelte, doi sâni
Pe care mi-i așeza uneori pe post de perciuni

Se născuse, iubita mea de atunci, în an bisect
Pe 29 februarie adică, la patru ani o dată
S-a nimerit anul ei bun, am băut un vin spumos select
Și am muncit să facem un băiat sau o fată

Primăvara se suie acum pe acoperiș
Îi aud pașii de felină, călcând pe furiș
Peste pădurile mele de fag și jugastru
Pictează îngerul meu păzitor, inspirat, cu albastru

Ce-o mai fi făcând doctorița mea cu iriși de tigru siberian
Poimâine nu cade bisectul ei an
Când ne-am despărțit, fața ei înlăcrimată
Mi-a spus că nu se va mai naște niciodată

27 februarie 2021, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]