Săptămâna aceasta net-ul din zona mea și-a luat liber. Acum, noaptea, am reușit să citesc ceea ce frumos ați scris.

În biserica din livadă puteți face ceea ce doriți. Dacă mâinile celor care au credință se unesc iubitoare în lăcașul pe care îl construiți, câștigul este al omenirii. Dumnezeu este al tuturor în mod egal și fiul Său s-a sacrificat pentru toți oamenii. Așa că… Ce-ar fi să…?
În ceea ce privește misterul: “Luna se ține după Soare, sau Soarele, îndrăgostit lulea, pândește cărările Lunii?”, eu zic că Soarele este bărbatul și a avut inițiativa. El a mângâiat-o în apus pe lună cu razele lui calde, iar ea și-a dezvelit corpul alb lăptos și de atunci soarele nu a mai văzut-o decât pe ea. Stele strălucitoare i-au ieșit în cale, dar soarele nu a mai avut ochi pentru ele… El se îndrăgostise de luna.

Ce fac ei după perdeaua norilor? Sunt sigură că acum când toată suflarea așteaptă Sărbătorile Pascale, luna i-a cerut soarelui să vopsească împreună cu ea ouăle în culorile apusului și să le așeze în panerele cerului.

Pasca, promisiune a învierii și a vieții veșnice este coaptă de îngeri și livrată soarelui pentru ca acesta să guste din pâinea dulce a învierii și renașterii oamenilor cărora el le dăruiește căldura și lumina necesare vieții.
Noapte bună!