Pasul gazelei îl adulmeca leul
Cu ghearele ascuțite la umbra pradei viitoare,
Sta nemișcat sub norii grei ce acoperă savana ca și cerul,
Când picuri de lumină sângerie curg din soare.

Atent la mișcările înșelătoare
Ascunde instinctul ucigaș,
În frunzele tufișurilor tot mai rare,
Ce se așază pe al morții iminent făgaș.

Nu sunt multe clipele s-aștepte
Gazela atacul leului înfometat,
Când însăși ea încearcă să îndrepte
Spre sine dorința neînfrânată la prădat.

La vârful judecății rece
Vom socoti și moartea un accident neînsemnat,
Când victima alături de călău petrece
Și când și viața este un păcat.

(Trimisă de Marian Nazat)