Ana-Maria Bocai: În zbor de privighetoare

 

cu ciutura am scos

apă de la fântână

Distribuie prietenilor

m-am tăiat la o mână

nu mă mai doare

am cules cu alta o floare

mi-e dor de soarele arzător

disperare …acum nu mai este deloc

dispare …dispare

se aude doar vântul

şi norii-l îngână

zbor peste dor

luna s-adapă în izvor

ziua se stinge

cerul pare acum

o dâră de sânge

simţul de eu infinit

pe ape pluteşte.

……………………….

se întunecă pământul

geaba soare luminează

umbra morţii se întinde şi

ajunge printre vii

vino Doamne pe pământ şi

salvează-ai tăi copii

râul sânge lăcrimează

florile se rup petale

zâmbetele sunt grimase

în zbor de privighetoare

se aude surd un cântec

şi dispare pe vecii

vino Doamne pe pământ şi

salvează-ai tăi copii.