Să nu striveşti un suflet ca pe-o floare
În seva lui cu rouă sângerează,
În lacrimi mute cântecul pereche
Adună clipe de-o eternitate.

Şi nu mai ştiu acum ce este bine
Şi ce-a fost rău, oricum eu am uitat,
Închipuiam poveşti în zări străine
Iubirea mea e roua, fără nici un păcat.

Şi-a fost o zi, o noapte sau o viață
Un anotimp şi altul au trecut,
Ce mi-a rămas… sunt eu, o lacrimă pe față
Şi dorul meu de tine, ce nu s-a petrecut.

Şi nu-ți cer nimic, sunt zilele deşarte
Te-adun în mine din frânturi de chip
Şi treci prin gândul meu şi eşti tot mai departe
Clepsidra vremii cerne orgolii şi nisip.