Ana-Maria Bocai: SĂRUTĂ-MĂ

 

Aş amuţi ca o lebădă şi mută aş rămâne

De-ar fi să se întâmple să te întorci la mine

Şi te-aş urma-n tăcere să nu îţi tulbur gândul,

Aş fi doar umbra ta cutreierând pământul.

 

Şi te-aş iubi în taină să nu ne ştie nimeni

Şi aş ascunde în vise dorinţele lumeşti,

Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaştri

Ca să dezlege taina iubirilor cereşti.

 

Şi de-ar şti lumea toată cât te iubesc pe tine

Ar amuţi şi paseri, şi vântul s-ar opri,

Şi ploaia ar începe să plângă cu amarul

Pe care eu din suflet cu greu îl pot opri.

 

Şi soarele şi luna ţinându-se de mână

Şi norii grei din mers se vor opri pe cer,

De vor afla vreodată cât te iubesc pe tine

Nimeni nu va şti asta, rămâne un mister.

 

Te-îmbrăţişez cu gândul în fiecare seară

Şi sufletul mereu cu dragoste-l sărut,

Sărută-mă şi tu când nu ne vede nimeni

Eşti unica iubire, iubitul meu cel mut.