Astăzi s-au împlinit 104 ani de la nașterea generalului-maior Grigore Baștan. considerat părintele paraşutismului militar românesc. Prin activitatea sa intensă sub cupola de mătase a „cavalerilor cerului albastru” care s-a desfășurat și deasupra meleagurilor buzoiene, numele îi este legat indestructibil de aceste locuri, iar memoria îi este păstrată cu onoare la Buzău de Fundația „Grigore Baștan”. Numele său a fost atribuit onorific școlii de parașutiști din Crângul Buzăului și unei competiții sportive anuale de parașutism militar. Începând cu anul 2014, Şcoala Gimnazială nr. 6 din oraș îi poartă numele, iar în ziua de 20 august 1996 a fost dezvelit un bust al generalului Grigore Baștan, pe strada care duce către unitățile de parașutiști din municipiul Buzău, opera fiind realizată de artistul plastic braşovean Nicolae Doicu. Este de menționat și faptul că, în anul1998, generalul Baştan a fost declarat Cetăţean de Onoare post-mortem al oraşului Buzău.

Pe lângă meritele de a revoluționa si revigora această specialitate militară de elită, Baştan a devenit un reper în istoria paraşutismului românesc și un inventator de excepție, cu o carieră militară de 40 de ani în slujba Armatei României.

Grigore Baștan s-a născut la 23 ianuarie 1922 în localitatea Coșcodeni, județul Bălți (Republica Moldova) și a murit la 8 februarie 1983 la București.  A absolvit patru clase primare în localitatea natală, apoi a urmat cursurile Şcolii tehnice agricole la Păstrăveni – Neamţ şi ulterior Liceului „Ion Creangă” din Bălţi, până în anul 1938.  Concomitent cu cariera militară şi-a continuat studiile civile, în anul 1944 absolvind cursurile Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova.

Erau vremuri tulburi atunci și Grigore Baștan a renunțat la continuarea studiilor înrolându-se în armată în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii, în anul 1938, iar la 26 aprilie 1939 a fost „însumat voluntar” la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci. La 10 iunie 1941 a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din Armata Română, condusâ de căpitanul Ștefan Șoverth, pentru încadrarea acesteia, pe bază de voluntariat, prezentându-se şi Grigore Baştan.

În data de 22 iunie 1941, România a intrat în al Doilea Război Mondial, iar tânărul Baştan a fost mobilizat. La 1 iulie 1941 a fost detaşat la Şcoala de Paraşutişti de la Popeşti Leordeni, fiind „înscris în controalele” Centrului de Instrucţie al Aviaţiei la 10 iulie 1941 şi „vărsat” la Flotila 1 Aerostaţie la 20 octombrie 1941. Pe 1 octombrie 1941 a primit Brevetul de paraşutist nr. 39, fiind repartizat în cadrul Companiei a 9-a paraşutişti.

În perioada 10 septembrie 1942 – 31 iulie 1943 a urmat Şcoala de Subofiţeri de Infanterie nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, fiind detaşat la Şcoala de Subofiţeri Pionieri Rm. Vâlcea, până la 1 septembrie 1943 când a fost avansat la gradul de sergent major, iar între septembrie – decembrie 1943 s-a specializat ca paraşutist de asalt, la 1 decembrie 1943 fiind repartizat în funcţia de subofiţer cu armamentul în cadrul Companiei a 8-a din Batalionul 4 Paraşutişti. Între 23 – 29 august 1944 a participat cu această subunitate la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, desfăşurate în zonele Băneasa, Otopeni şi Pipera.

Pe 18 noiembrie 1944 a fost încadrat în cadrul Batalionul 4 Pază, iar pe 15 decembrie 1944 este mutat la Baza de Specialităţi Aeronautice şi numit comandant de pluton în Compania 32 Pază. La 1 februarie 1945 este „desărcinat” din funcţia de comandant de pluton şi numit încheietor de pluton. Pe 15 aprilie 1945 a fost mutat la Grupul 2 Aviaţie de legătură, iar la dața de 15 mai 1945 a fost repartizat secretar la Biroul I din Secţia I-a a Statului Major al Aerului, pentru că mai apoi, la 23 august 1945 să fie avansat la gradul de adjutant aviator.

În perioada august 1945 – februarie 1946 a urmat cursurile de educatori politici de companie în cadrul Centrului de Instrucţie pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă de la Breaza.  În condițiile deosebit de grele după război, trecerea lui în aparatul politic din armată trebuie văzută și interpretată că atare, asta nefiind un inconvenient în a avea o atitudine corectă, demnă şi profesionistă. Tânărul subofiţer şi apoi ofiţer, Grigore Baştan, şi-a îndeplinit datoria pe toate funcţiile pe care le-a ocupat în acea perioadă. Cu prima ocazie ivită, el a părăsit aparatul politic revenind la prima şi ultima dragoste, paraşutismul militar.

După război, a militat pentru reînfiinţarea structurilor de paraşutişti militari (desființate în octombrie 1944 la cererea Comisiei Aliate de Control) lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950, prin reînființarea unui batalion de parașutiști – Batalionul 597 – comandant căpitan Vasile Cosma, șef de stat major, locoenent-major Grigore Baștan.

În anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor, iar în ziua de 20 august 1970, a executat un salt de la peste 10.000 m, cu cădere stabilizată de 7.000 m, stabilind recordul naţional de înălţime, record omologat de Aeroclubul Central Român şi, pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”.

Pe parcursul celor 40 de ani de carieră militară din care peste 30 de ani în slujba paraşutismului militar românesc a executat un număr de 677 de salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă (lacuri sau pe Marea Neagră), în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine. Generalul Grigore Baștan a trecut în retragere pe data de 7 martie 1979.

A inventat parașute care i-au purtat numele și au fost folosite multe decenii de Armata Română. Astfel, paraşuta principală BG-7M şi paraşuta de rezervă, botezată BG-3M, au fost brevetate de Grigore Baştan. „BG” și „botezate” cu iniţialele inventatorului. BG-7M avea trei fante care permiteau pilotarea cu uşurinţă pentru a asigura o aterizare în condiţii bune, la o viteză de contact cu solul de 6-7m/s. Această paraşută putea aduce la sol, în siguranţă, o greutate de peste 150 de kilograme, însemnând paraşutistul militar, echipat cu container cu muniţie, armament, alimente. Cu BG-7M puteau fi executate lansări de dificultate pe apă, ziua şi noaptea, în munţi şi păduri, pe ploaie sau ninsoare, indiferent de condiţiile meteo.

Completul format din paraşuta principală, BG-7M, şi cea de siguranţă, BG-3M, a fost trei decenii în dotarea paraşutiştilor militari români, iar înlocuirea lui a avut loc la un deceniu după Revoluţie. Peste un milion de bucăţi au fost fabricate.

Generalul Baștan a pus bazele parașutismului românesc militar și constituie un exemplu pentru toate generațiile de parașutiști. Reprezintă un reper și un etalon în același timp, pe care generațiile viitoare cu greu îl vor putea depăși, iar generalul prin puterea exemplului, implicarea și dragostea sa pentru parașutismul militar îi „obligă” oarecum la acest lucru.

Angela Petre – membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala ”Pamfil Șeicaru” Buzău

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]