Ruinele Cetății Carsium, situate pe o stâncă abruptă ce domină apele Dunării și vechea vatră a Hârșovei, păstrează o istorie ce se întinde pe mai mult de 1.700 de ani. Această fortificație cu o poziție strategică importantă pe limesul danubian a fost ridicată de romani la sfârșitul secolului I, pe locul unei vechi fortificații getice, și a jucat un rol esențial în apărarea graniței și controlul traficului naval și terestru.

Originea și rolul militar al cetății

Construcția Cetății Carsium a început în antichitate, când romanii au ridicat-o pe o poziție strategică, la un vad important al Dunării. În anul 103, în timpul războaielor dacice, împăratul Traian a consolidat fortificația cu ziduri masive din piatră. În cetate au fost staționate unități militare de elită, precum cavaleria Ala Gallorum Flaviana, trupe din Legiunea I Italica, marinari ai flotei Classis Flavia Moesica și soldați ai Legiunii I Iovia Scythica, având ca misiune apărarea graniței imperiului și supravegherea traficului pe Dunăre.

Mențiuni în sursele antice și evoluția cetății

Carsium este atestată în cele mai importante surse antice, fiind menționată de Ptolemeu, pe Tabula Peutingeriana, în Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum și în Cosmografia geografului din Ravenna. Denumirile variate – Carsum, Carso, Carsos – reflectă originea tracică a locului, legată de stânca ce domină fluviul.

După retragerea romană, cetatea nu a dispărut. În secolul al X-lea, bizantinii au reconstruit-o, iar în Evul Mediu târziu genovezii i-au conferit un rol comercial, transformând Hârșova într-un punct important de legătură între piețele mediteraneene și cele balcanice. Între secolele XV și XIX, fortificația a intrat sub stăpânirea otomană, fiind menționată de cronicarul turc Evlia Celebi sub numele de Harisova, ceea ce confirmă importanța sa strategică și comercială.

Structura actuală și semnificația istorică

Zidurile vizibile astăzi sunt o combinație a diferitelor epoci: unele construite în Antichitatea târzie, altele în Evul Mediu. Remarcabil este Turnul comandantului, care depășește nouă metri în înălțime și veghează la marginea cetății. Spre Dunăre se păstrează un zid monumental de 40 de metri lungime, amintind de portul antic utilizat neîntrerupt aproape 18 secole.

Parcurgând ruinele, vizitatorul poate evoca imaginea legiunilor romane care se schimbau de gardă, corăbiile ancorate aducând arme și provizii, negustorii genovezi negociind marfa și pașalele otomane privind fluviul de la înălțime. Carsium reprezintă astfel un adevărat teatru al istoriei, unde fiecare piatră a fost martoră la renașteri, cuceriri și povești diverse.

Un loc al întâlnirii cu trecutul

Astăzi, liniștea platoului cetății și panorama asupra Dunării oferă vizitatorilor senzația unei întâlniri cu un trecut viu. Carsium rămâne o punte între lumi și epoci, o filă importantă a epopeii Dobrogei și un spațiu în care istoria se simte la fiecare pas.