În octombrie 1985, o mare manifestare a avut loc la Roma sub patronajul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia comemorării a 400 de ani de la nașterea Mariei Ward, întemeietoarea Ordinului călugăresc ce-i poartă numele și din care fac parte și călugărițele care au condus Institutul Sfânta Maria din România-cunoscut sub numele de „Școala de la Pitar Moș” .
Mary Ward s-a născut în pitoreasca așezare engleză Mulwith, din comitatul York, pe 23 ianuarie 1585, într-o familie catolică, la aproximativ 50 de ani după ce Henric al VIII-lea rupsese legăturile cu Vaticanul. Mary a venit pe lume în plină epocă a persecuțiilor împotriva catolicilor, susținută cu frenezie de Elisabeta I, fiica lui Henric, ceea ce a jucat un rol hotărâtor în întreaga ei existență.
La vârsta de 24 de ani, renunță la clauzură și își consacră activitatea educării tineretului. În 1601 înființează un institut de fete la Saint Omer, pe atunci în Țările de Jos, sub ocupație spaniolă, astăzi Franța. Într-un spirit pe vremea aceea revoluționar, Mary Ward era profund convinsă că femeia trebuie să participe activ la progresul societății.
În lume există azi 16 organizații regionale Mary Ward, cu 152 de școli, în țări europene-Italia, Germania, Austria, Spania, Anglia, România, apoi în Asia-India, Coreea, în America se Sud-Brazilia, Chile, Argentina, în Africa-Zimbabwe, Africa de Sud.
În România funcționau în trecut cinci școli. Este falsă ideea că erau școli de lux. Multe eleve erau bursiere, alese după merit, nu după originea socială sau apartenența politică a familiilor lor.
Cu un asemenea palmares internațional, nu este de mirare că, cu prilejul aniversării jubiliare de la Vatican, Roma a fost literalmente invadată de fete tinere-și mai puțin tinere-venite să comemoreze pe cea care a contribuit sau continuă să contribuie, postum, la formarea lor.
Dintre țările est-europene, unde existaseră înainte de instaurarea regimurilor comuniste multe Institute Sfânta Maria, au fost prezente din România doar foste eleve care trăiau în exil. Mobilizarea acestora datorindu-se ultimei directoare a școlii din București, Mater dr. Consolata Bachmeyer-doctor în chimie, care trăia pe atunci la Mainz, Germania.
Între 6-8 octombrie au fost prezente la Roma: 5000 de eleve de limbă germană, 200 de eleve de limbă engleză, 400 de eleve de limbă italiană, 300 de eleve de limbă spaniolă și portugheză, 100 de fete dintre fostele eleve din România , trăind risipite în toată lumea. Pentru cele din urmă, a însemnat prima luare de contact după patru decenii.
Jubileul cvadricentenar și-a atins apogeul în ziua de sâmbătă 5 octombrie, când începând cu ora 9 dimineața, în Bazilica Sfântu Petru, plină până la refuz, Cardinalul nigerian Francis Arize a celebrat o slujbă religioasă specială, urmată de citirea de la altar, de către o reprezentantă a fiecărui grup național, a unei rugăciuni în limba țării respective. Din partea grupului român a fost Merly Vlădescu, cea care a citit rugăciunea, concepută cu o seară înainte de Mater Consolata și Emilia Filipescu care trăia în Elveția.
Textul rugăciunii a fost următorul: „Din acest lăcaș sfânt, înălțăm, Doamne, spre Tine ruga noastră fierbinte: ocrotește, Doamne, pe toți cei ce trăiesc asupriți, lipsiți de orice libertate, îndurând zilnic grele încercări. Ocrotește, Doamne, pe toate colegele noastre rămase în țară, care cu gândul și inima sunt alături de noi. Te rugăm, Doamne, dă pacea, liniștea și lumina Ta tuturor celor dispăruți, care prin dragostea și puterea de dăruire ne-au îndrumat pașii în viață. Te rugăm , Doamne, ascultă strigătul de durere al poporului român și salvează-l de tiranie”.
Punctul culminant al zilei de 5 octombrie a fost atins la ora 12,30, cu audiența la Papa Ioan Paul al II-lea din aula denumită Paul al VI-lea. Se aflau în sală peste 8000 de persoane așezate pe grupuri naționale. Grupul românesc s-a distins prin steagul tricolor, de trei metri, fără stema republicii și prin pancarte pe care scria numele orașelor în care funcționaseră în țară școli ale Ordinului Englische Fräulein: București, Turnu Severin, Brăila, Craiova. O inscripție puncta:„ Mary Ward a făcut posibil acest lucru!”
Așezat pe tronul său Suveranul Pontif a ascultat salutul pios al reprezentantelor școlilor Sfânta Maria, după care s-a ridicat și și-a rostit predica, un mesaj adresat celor din sală, dar și lumii întregi.
Coborând în sală, printre pelerini, s-a oprit în dreptul fiecărui grup; a stat de vorbă cu Mater Consolata Bachmeyer, dându-i binecuvântarea sa. La pronunțarea cuvântului: ”România ?!!”, una dintre fostele eleve, care înainte de a se stabili în Canada, fusese doisprezece ani din tinerețea ei în temnițele comuniste, i-a răspuns în limba franceză:
„-Da, România, Preasfinte Părinte, rugați-vă pentru țara noastră România !”.
„-Fac acest lucru în fiecare zi, a răspuns Suveranul Pontif !”
Nota Bene: 1. În anul 1985, cineaști din Germania de vest, au adus un omagiu celei care avea să fie declarată „Venerable” în 2009-ultimul „pas” spre canonizare, prin lungmetrajul „MARY WARD : Între spânzurătoare și glorie” (MARIE WARD – ZWISCHEN GALGEN UND GLORIE)
2. Fostele „ Fete de la Pitar Moș”, nu au reușit după acest an 1985, să se revadă decât după 20 de ani la București – după căderea comunismului, când din păcate, multe trecuseră în neființă.
Sursa: „O școală la răscrucea istoriei: PITAR MOȘ 1856-1948”- Coordonator Daniela Mare CJ
(va urma)
