M-am născut într-o familie de români creştini, ortodocşi, pentru care familia şi copiii rezultaţi erau esenţa vieţii lor. Şi am trăit şi m-am format şi dezvoltat cu dragostea şi frica în bunul Dumnezeu, chiar dacă la vârste fragede nu prea înţelegeam eu ce înseamnă să-ţi fie teamă de mâna nevăzută a puterii divine.

Atât bunicii cât şi părinţii m-au crescut, protejat şi susţinut în spiritul preceptelor biblice.

Mare mi-a fost surpriza să constat, din experienţa altora şi, de multe ori, din cea personală, în ce paradox trăieşte această ţară care, de nenumărate ori, a ajuns la momentul disoluţiei instituţiilor statului.

Ce am constatat este faptul că întreaga naţiune trăieşte în cultura ambalajului care, inadmisibil, dispreţuieşte conţinutul.

Trebuie să recunoaştem că nunta unui cuplu este mult mai importantă decât iubirea şi înţelegerea celor doi, care au organizat evenimentul. De cele mai multe ori, fizicul, îmbrăcămintea, bijuteriile şi accesoriile desigur, şi bolidul pe care îl conduci contează mult mai mult decât inteligenţa şi şcolile absolvite.

Luptătorii anticomunişti care au înfundat puşcăriile politice, cu tratament de exterminare totală în România, sunt trataţi ca foştii puşcăriaşi ai dictaturilor comuniste şi nicidecum ca eroi, aşa cum sunt apreciaţi şi trataţi în toate ţările civilizate ale lumii. Nu contează că au suferit, că au fost chinuiţi, că s-au îmbolnăvit în închisori, românilor nu le plac eroii.

În această ţară, nu contează ce şcoli ai absolvit, ce facultăţi, când îţi depui CV să obţii un post la stat, contează al cui eşti, ce funcţie au părinţii sau măcar unul dintre ei, din ce partid fac ei parte sau chiar tu. Altfel, vi se vor închide toate uşile.

În România nu contează pe cine alegi la alegerile generale, locale sau prezidenţiale, contează pe cine vor să promoveze serviciile secrete sau partenerii strategici ai ţării.

Trăim acolo unde minciuna e ridicată la rang de adevăr.

Avem soldaţi care sunt gata de orice sacrificiu uman, dar nu avem dotări şi armament performant, compatibil cu noile forţe NATO, dar şi cu anul în care trăim, 2018.

La noi cea mai uzitată meserie este cea de prostituată întâmplător ilegală, şi paznic, mai nou spunându-le bodigarzi, în timp ce alte meserii, precum inginer de diverse specialităţi, nu-şi găsesc locuri de muncă.

Până şi morţii au parte de un tratament special. Românii dau mai multă importanţă înmormântărilor decât mortului de care îşi mai aduc aminte din an în Paşti, la pomeni.

Şi exemplele pot continua, ceea ce voi face şi eu.