După ce, timp de 10 ani în regimul securisto-comunist al unui tiran modern, beţiv, care a făcut poliţie politică, mincinos, pervers şi needucat, care şi-a permis să-şi bată joc de tot ce înseamnă civilizaţie, democraţie şi stat de drept, de a ne degenera cea mai adâncă fibră a neamului românesc şi de a ne urî, a ne duşmăni unii pe alţii, de a ne distruge între noi prin introducerea dihoniei în familie, în şcoală, în armată, în sănătate, în Parlament, în Justiţie şi servicii, creând un stat de tip mafiot, ne-am aşteptat la un moment de acalmie şi la revenirea la viaţa unei lumi cât de cât normale, fără excese şi patimi, fără ură şi răutăţi greu de înţeles.
Deşi am ales un altfel de Preşedinte, care ne promitea o ţară a lucrului bine făcut, am constatat că, în scurt timp, ne-am trezit în aceeaşi perioadă de tristă amintire, pe care ne-am fi dorit să o uităm, să o lăsăm istoriei, ca o perioadă neagră a ei.
Alegerile de la sfârşitul anului 2016 au dat câştig de cauză la cinci partide, dintre care aş zice doar două partide, unul PSD, vechi şi cu tradiţie, şi care, de altfel, a câştigat în mod triumfal aproape 47% din voturile electoratului după redistribuire şi al doilea, UDMR, partid al minorităţilor care, din 1990 încoace, e prezent permanent în Parlamentul României, la limita procentului de 5%.
Apreciez că nu am greşit când am apreciat că celelalte partide erau de sorginte nouă şi mă explic.
În ultimul an electoral 2016, vechiul şi istoricul partid PNL a făcut o fuziune prin absorbţie cu fostul partid al lui Băsescu, PDL, având accepţiunea de a trece de la liberali la populari. Melanjul celor două partide se pare că nu a fost de bun augur, chiar dacă şi-au păstrat vechiul nume PNL, electoratul nu a putut fi manipulat şi nu i-a acordat decât 22%.
Din câte ne aducem aminte, Băsescu a părăsit PDL şi a înfiinţat un nou partid pentru amanta lui, Udrea, pe care a şi impus-o ca preşedinte al partidului dar cu care chiar a obţinut abia-abia un prag minim de 5%.
Alt partid nou-apărut a fost actualul ALDE, care s-a format în jurul personalităţii lui Călin Popescu Tăriceanu, cu toţi cei care au dezertat din fostul PNL, dar şi din cei care au părăsit Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, condamnat de regimul Băsescu. A obţinut cam 6%, deajuns ca, împreună cu PSD, să obţină majoritatea în Parlament şi, desigur, să formeze Guvernul.
A apărut şi un partid nou nouţ, USR, din aşa-zisa societate civilă, plămădit, zic gurile rele, de generalul Florian Coldea, prim-adjunct al SRI, şi care a obţinut 8% din voturile electoratului, îndeajuns ca să facă circ în Parlamentul cu noii lui aleşi.
S-au schimbat partidele, dar nu şi năravurile, asistăm de patru ani încoace, de când Preşedinţia României este în mâna lui Johannis, la un bâlci continuu, care, nu odată, a degenerat în violenţe verbale, dar şi fizice. S-a dat drumul parcă la talibanismul stradal. Regulile şi normele democraţiei şi ale statului de drept pentru unii nu contează, sunt sfidate chiar minimele norme de bun simţ.
Constituţia ţării este ignorată şi chiar călcată în picioare de către unii conaţionali, fie ei politicieni, intelectuali sau agitatori fără culoare şi identitate sigură. Se acuză şi se foloseşte un vocabular care depăşeşte uneori minimul bun simţ, uitându-se că mai există şi copii care, în loc de educaţie, aud cuvinte vulgare, înjurături şi tot felul de onomatopee, care nu fac altceva decât să ne despartă de civilizaţie şi bunul simţ.
Se folosesc formule tari de adresare, se jigneşte la greu, se înjură şi se ameninţă uneori mai rău ca la uşa cortului.
Opriţi-vă, oameni buni, aşa nu se mai poate continua, ne degenerăm ca naţiune, ne scufundăm într-o hazna urât mirositoare, din care s-ar putea să nu mai ieşim niciodată.