Buni zori să avem și azi și mâine și mereu, Maestre! Ați scris cu sârg de adevăr și de iubiri ce nu le pasă lor. Citindu-vă nici of-ul nu mai are loc printre cuvinte, adevărul încheagă tot plânsul mut ce ne leagă.

Toți cei de bună credință, cu iubire de Neam și de Țară ne asemănăn trăirilor dumneavoastră. Ne naștem din iubire și cu frumusețea ei, dar cui îi mai pasă de “iubesc-ul nostru?!?” când zoaiele se-ntrec cu micimea lor, răsfăț de gusturi proaste și amare ale hoardelor care înăspreasc viața noastră.

Dar dincolo de toate, mi-am găsit bucuria și mi-ați luminat zorii dimineții mele de-acum, cu o mărturisire de suflet ce am simt că a trezit și soarele pe cer: “tălpile te-au sărutat din mers”! Și gândul meu m-a dus la purul adevăr, tălpi ca acestea au făcut să crească în adânc rădăcinile NEAMULUI ROMÂNESC!

Fiți binecuvântat cu sănătate și infinită iubire!