Regina Maria, personalitate marcantă a istoriei noastre, este exemplul indubitabil al feminității, inteligenței și al puterii de sacrificiu pentru poporul său, pe care a învățat să-l cunoască, să-l iubească și să-l protejeze. Ajunsă în România la 17 ani, pentru a se căsători cu Regele Ferdinand, Regina Maria a îndurat multe greutăți și ostilități. Pe lângă frăgezimea vârstei, era și durerea înstrăinării de țara sa, de locurile și oamenii dragi, de visurile sale. Născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, și adoptată de poporul român, prin căsătoria cu Regele Ferdinand I al României, Regina s-a integrat treptat-treptat și a ajuns să-și iubească țara, mai mult decât mulți dintre românii nostri de azi. În timpul războiului a fost alături de soldații răniți, pe care-i îngrijea fără rezerve, deși era dojenită de cei care-i erau în preajmă că nu purta mănuși, riscând astfel să se îmbolnăvească.
În spitalele înființate de ea mergea zilnic pentru a vizita bolnavii, asigurându-se că sunt bine îngijiți. Pentru unii răniți, cea mai mare alinare a durerii și chinului prin care treceau, era simpla strângere de mână a Reginei și prezența ei în preajma lor.
„Mama Răniților” era la căpătâiul soldaților schingiuiți de sabie și obuze, chiar și când acasă, fiul cel mic, Mircea, de patru ani, (care a și murit în primul an de război) se zbătea între viață și moarte. Cu suferința unei mame care-și pierde copilul, cu grija pentru ce se va întâmpla cu țara, cu multele frământări ale sale, Regina Maria nu ezita să mergă în mijlocul oamenilor care aveau nevoie de ea.

Făcând o paralelă cu primele doamne ale vremurilor pe care le trăim azi, oare câte ar fi capabile să urmeze exemplul Reginei Maria? Câte dintre ele au simțul sacrificiului pentru țara lor, ce ar face dacă ar fi puse în această situație (sper să nu trăim asemenea momente)? Simt, asemeni Reginei Maria a României, prima doamnă a SUA, prima doamnă a Bulgariei, prima doamnă a …, fiindcă noi nu avem în clasamentul ierarhic și statutul societății o astfel de titulatură? Cât din spiritul Reginei Maria se află în fiecare femeie a zilelor pe care le trăim?
„Te binecuvantez, iubită Românie, țara bucuriilor si durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Dar mai presus de toate aminteste-ți, Poporul meu, că te-am iubit si te binecuvantez cu ultima mea suflare”, scria Regina Maria în ultima sa scrisoare, publicată în volumul „Povestea vieții mele”.
Azi, când de la intrarea României în războiul care avea să-i aducă Reîntregirea, se împlinesc, s-au împlinit, 100 de ani, puțini amintesc detaliul că Regina, marea noastră Regină, a fost cea care și-a determinat soțul, german prin naștere și educație, pe Regele Ferdinand, să nu mai ezite și să intre în război împotriva Germaniei, unde-și avea părinții, colegii de școală, rudele. E puțin lucru?