Femei tot mai lîncede
carnea lor galbenă depozit de neterminate statui …

Surîsul volanelor în cădere
zîmbetul știrb de fermoar … nu-ți căuta fericirea
în împerechere.

Țurțuri de gheață, obositele streșini, iarnă isterică
hohotind prin păduri,
alege-ți o palmă de țărînă mai caldă
culcă-ți iubita pe-un strat de lalele în bulbi
lumina să-i treacă prin piele
să pleci liniștit
s-o găsești înflorind … sfat înțelept de bătrîn.

Nimic nu trebuie neglijat de-acum înainte
singurătatea ei încearcă să o întreții
șerpii lucizi ai privirii
felul tăios de-a iubi

nimic nu trebuie neglijat
nici felul neglijent al venirii primăverii
nici modul greoi de a te descurca
în labirintul bine clădit al ideii

Cei ce pe margini așteaptă plecarea ta
cei cu anume costume de îndoială croite
cei cu frazele gata
cuțitele lor ascuțite înfipte exact
pe-un contur al casei, al locului tău, al iubitei
ei
nu neglijează niciodată
nimic …

sfatul lor
îndepărtează-l
apropierea lor e semn că ai murit.

Cîrtițele care îi înconjoară pe cei
dispuși la minciună.

foamea unui pește sărat
dragostea unei pături de iarnă
fă-ți bagaje puține
cu lucruri puține de pierdut și uitat.

nu întoarce capul în urmă
nu privi prea mult înainte
cumințenia pământului ți se așează în palmă
ochii ei în tăcere te-ngroapă-n alai sfărîmicios al unor cuvinte
(februarie 1981, poezie nepublicată)