Eu cred că îngerul iubirii este libertatea, iar libertatea supremă a noastră este iubirea. De aceea ruga și credința inimii trebuie să ne fie devotamentul, pentru că el cuprinde și iubirea și libertatea. Cu amândouă împreună călătorim fermecător de plăcut și duios pe drumul vieții, ca prin fața razelor de soare ce de departe luminează, de aproape topesc.

Am descoperit niște scrisori de iubire tandre ca florile gingașe, absorbind în ele precum parfumul în flori vibrațiile dorului și resemnare în continuarea dureroasă a zborului, cu o aripă frântă. Ele sunt numite de către autoare scrisori, eu depistez și simt în profunzimea cuvântului din ecoul tainic al cuvântului susurul catifelat și-nduioșător al poeziei de iubire…!

Citindu-le, ai vrea să le răspunzi, dar este lipsit de sens, pentru că nu ți se adresează. Giorgiana Avramescu le scrie. Tânără, ea este o poetă sensibilă, cu un suflet seducător de frumos, mamă parcă a sieși, în trupul și inima unei fiice adorabile, este soție a minunatului romantic poet ce ne-a părăsit fără să vrea el, fără să vrea soția lui învinsă de singurătate dar neînvinsă de disperare pentru că a descoperit o forță a imaginației de a vorbi dincolo de realitate prin scrisori cu răspuns așteptat, fără să vrea mugurul iubirii lor ce nu admite nici acum cruzimea înțelegerii că a rămas fără tată, fără să vrea iubirea însăși să se lase învinsă contra forței ei uriașe de a exista într-o flacără cu ardere fără sfârșit: cel mai frumos suflet al poeziei romantice contemporane românești, poetul Lucian Avramescu…!

De necrezut, sau poate da, doar de către cine a citit epopei și odisee antice, literatură clasică, poeme romantice de ieri și mai puține de azi, iar peste aceasta să le fie inimile niște ferestre înspre soare: Giorgiana scrie, neîncetat scrie de iubire și de dor soțului ei Lucian Avramescu, iar scrisorile acestea trimise înspre lumea din sufletul ei ni se înfățișează tuturor pe Internet, ca să iubim și noi. Să o iubim pe Giorgiana pentru cât de catifelat mărturisește iubirea sa înveșmântată în regret și dor, iar noi, care citim, să vrem să fi iubit la fel, să fi iertat ce a fost de iertat, să fi uitat ce a fost de uitat, să ținem minte ce este de ținut minte până când înșine fi-vom topiți în uitare, să ardem toată viața în flacăra iubirii noastre ce n-a fost niciodată pe datorie, pe împrumut, de ocazie ori pentru că n-am avut încotro.

Minunat de frumoasă la suflet, minte și conștiință această tânără poetă Giorgiana Avramescu…! Duioasă și tulburătoare iubirea ei…! Uimitoare fidelitatea ei în iubire…! Dacă va fi să strângă într-o carte scrisorile sale adresate neuitatului ei soț Lucian Avramescu, eu voi fi primul care voi cumpăra cartea aceea, iar pentru că mai frumos decât ea nu pot scrie, voi copia vreo câteva scrisori pe care le voi adresa în citat cuiva…!

Iată cum, dragă Giorgiana, scrisorile tale de iubire, cărora nu le putem verifica ajungerea la destinație, ajung la unii dintre cei ce-au iubit ca tine vreodată…!

(preluat din armoniiculturale.ro)