Lucian Avramescu: Lumina din zori, orice-ar fi, iată vine

 

În năvala de piedici, peste somnul buimac
Făcând ca schiorii slalom printre suspine
Dându-i posacului un bobârnac
Lumina din zori, iată vine

Șoldul meu încă doare, umblă-n el un cuțit
Curge durerea spre genunchi, nu mi-e bine
Pe pervaz, un guguștiuc curios s-a oprit
Și cu el, lumina din zori, iată vine

Vorbesc, prin scris, cu un doctor blajin
Cu telefonul dat tare, soția traduce
I-o discuție lungă, subiectul e chin
Pe care-l transportă trupul meu ca pe-o cruce

Se aștern fuioare de ceață pe deal
Aș vrea să strig suind vesel, mi-e bine
Hai urcă, fără bici, bătrânul meu cal
Căci lumina din zori, orice-ar fi, iată vine

21 februarie 2021, Sângeru