• Home
  • Literatura
  • Lucian Avramescu: Și eu credeam naiv ca un zeu, că Dragobete-i mereu

Lucian Avramescu: Și eu credeam naiv ca un zeu, că Dragobete-i mereu

lucian si giorgiana 4

Te iubeam, mă iubeai, eu eram băiețandru
Tu mugure înflorind între fete
Nu știam că trebuie să te iubesc mai altfel
De Dragobete

M-am facut mai înalt
Am învățat să preschimb cuvintele în șoapte
Tu te-ai făcut mai femeie
Și cădea de pe tine Dragobetele în fiece noapte

Între timp am devenit altul
Pe genunchii mei a stat o altă și o altă femeie
Tu te-ai dizolvat în fiecare dintre ele
Înger translucid, caramea, zee

Nu știu unde mai ești
Nu știi dacă mai sunt
Poate tu conspectezi țărâna de pe Marte,
Iar eu staționar, încă, aici, pe pământ

Ți-aș spune că am aflat
De unde vine numele straniu Dragobete, de la Dragofete
E ziua în care toate iubitele
Ale mele, ale lui, devin din femei fete

Este o inversă rotire planetară
Un buluc de iubire care vine neanunțată
Caută-te de mine
Caută-te de iubirea mea de acum și de altădată

Ți-ai pus  teanc de aseară
Iie, bete, fustă, toate organizate vrac
Îndemn pentru mine ca la ziuă
Migălos să te-mbrac

Dar nu știu
Despre îndeletnicirea asta nimic
N-am habar cum se prinde pe catifeaua pielii
Nasturele micului tău buric

O, Doamne,
Am citit că doar azi e ziua de Dragominuni,
De Dragosplendori
Cum într-o săptămână doar o dată cade luni

Fă-o să fie
Iscălind a ta cerească hârtie
O veșnicie

Promit să ascult

Dacă o faci să dureze un pic mai mult

24 februarie, 2021, Sângeru

Parteneri