Lucian Avramescu: Vă vorbesc cu vorbele de dinainte de a mă naște

Dacă lipești urechea de pământ
Auzi galopul unui cal venind sau îndepărtându-se
Până când vederea urechii tale se reobișnuiește cu liniștea
Iar casele se trag spre gardul din față
Spre a uda cu umedele lor acoperișuri, zambilele

Un fluture, primul din iarna asta  care a venit azi ca un Iunie, aleargă prin aer

Și aripile lui maron,
Vopsite pe margini cu albul clapelor unui pian
Scot sunete doar pentru ochii mei
Care nu sunt muți de albastrul înzăuat al dimineții

Cum se va fi auzit mersul meu
Înainte de a-și fi scos de pe călcâiele gălăgioase din gât
Vrednica și zăluda înaintare?

Aud fluturele și văd tropăitul calului
În timp ce, mergând pe o lamă de cuțit, tălpile mele pictează
A odăilor deznădejde cu roșul lor de culoarea asfințitului

Mă întrebați, desigur, unde mi-e îngerul,
Cel păzitor nu cel vrăjmaș,
Dar eu nu pot răspunde
Fiindcă ar trebui să spun vorbele de dinainte de a mă naște

26 februarie 2021, Sângeru