Dragă Universule,
Tu trebuie să știi unde se află acum iubitul meu! Nu-ți cer să mi-l aduci în formă de om, în timpul meu – aș fi prea îndrăzneață! Nu-ți cer dovezi artificiale ale existenței sale pe acest pămînt, nu-ți cer pulbere din steaua lui! Dă-mi numai certitudinea că nu mă mint, că nu l-am inventat eu, că suntem, dincolo de orice dimensiune spațio-temporală, egali, interschimbabili, identici! Că eu sunt, dragă Universule, chiar Iulius Tescovin!
