Luminița Zaharia: Și Iulius Tescovin a fost copil

(Fragment din volumul „Iulius Tescovin”, editura AM Press, 2021. Cartea poate fi procurată contactând autoarea)

 

Iulius Tescovin s-a născut (a fost născut, mai precis) într-o zi de 8. Nu voi preciza luna, pentru a nu crea confuzii. Pe 8 noiembrie s-a născut personajul meu Pascal (știți, cel cu acronimele), Scorpion sadea, zodie magică, personificarea misterului ș.a.m.d… I-am dedicat o întreagă carte și, chiar dacă n-a priceput o iotă (venea de pe planeta Arțaria, unde telepatia era interzisă prin lege, iar translatorul universal nu se inventase încă), a fost foarte fericit! Pe 8 martie, de ziua femeii (ofrandă mie, așadar!), personajul, să-i spunem Jean, din poezia „N-am mijloace de apărare”, scrisă acum douăzeci de ani. Cum nu vă amintiți?! Voilà:
N-am mijloace de apărare

N-am mijloace de apărare
în faţa înălţimii tale.
Cum pedepseşti invadatorii
cînd nu te aperi, cînd n-ai nici cetate,
şi stai perplex, cu sufletul în vînt,
strivit sub marea ta timiditate?
Cum pedepseşti un om necunoscut
pe care-l simţi, şi îl gîndeşti, şi-l creşti
atît de-nalt în universul tău
încît pe tine nu te mai găseşti?
Cum pedepseşti zilele lui de luni,
străzile lui pe care păşeşte,
umbra lui uriaşă pe inima ta buimacă,
buimaca ta inimă care-l iubeşte?
Şi cum te pedepseşti pe tine?
– Ştiu cum!
N-am mijloace de apărare
în faţa Înălţimii-tale.
… de unde reiese că omul ba era foarte înalt fizic, ba moralo-sufletește – sau ambele! Un gigant, la propriu și la figurat. Frumos personaj, n-am ce zice! Ochi albaștri-ocean nepoluat, minte brici! Minte-și-suflet (așa ar fi corect!) de IT-ist-folkist! IT vine, desigur, de la Information Technology, nu de la Iulius Tescovin, că ar fi prea tare coincidența! Deși coincidențele, în viața mea, au făcut ravagii… pe fondul minții mele varză de atîta suflet poeticos adiacent, ha-ha! Folkist vine chiar de la folk, cu toate că a ieșit din tendințe. Se presupune că omul acesta foarte înalt, cu ochi albaștri-ocean nepoluat, după ce crea un soft sofisticat, se deda compunerii și apoi interpretării unei frumoase melodii de inimă albastră, întru sănătatea noastră! O alternanță benefică (nu importă cui!), o folosire cvasi-egală a ambelor emisfere cerebrale! Spun cvasi pentru că, întotdeauna!, latura artistică stă deasupra! Așa cum și eu am înfrățit poezia cu matematica – știți povestea! Un pic prea siropoasă poezeaua, dar sentimentul e autentic, vă jur! Zodia Pește, zodie de artist! În numerologie, cifra 8, adică infinitul care face nani, înseamnă… dar lasă! Nu credem toate prostiile! Numai experiența personală contează, ce Urania, ce zodiac aztec!
Gata cu parantezele obeze între care trebuie să închidem alți bărbați, alte povești, alte vise răzlețe.
După ce s-a născut/ a fost născut, Iulius a privit în jur cu mirare și condescendență și a scos un țipăt victorios. Nu era un bebe neajutorat, speriat de habitat, visase deja, în viața de dinainte de viață, ce îl așteaptă aici, drept pentru care nu avea să se teamă nici de cea de după. Și-a privit părinții cu recunoștință și speranță (speranța că îl vor înțelege în toate etapele dezvoltării sale și nu vor da vina unul pe celălalt, gen: cu cine-o semăna așa căpos?!, dacă nu-l răsfățai tu… etc.). Mama, June, îl privea cu mîndrie. Tatăl, August, cu interes, că, vorba aia, interesul poartă fesul! Apropo, bunica îi croșetase un fes de Oblio, roșu, antideochi, și un costumaș de Superman. Nu am idee cum se numea bunica, nu am avut timpul necesar să-i studiez tot arborele. Timpul pare finit, noi suntem finiți, doar cifra 8, mă repet, are șanse de infinitizare, vivat cei născuți în această zi! Toate premisele unei vieți fericite, iată. Ursitoarele nu mai erau la modă, în schimb, trifoiul cu patru foi, da. Iulius primise unul cu cinci.
Se îndrăgostise, în sala de nașteri, din primul minut al debarcării sale, de un tablou care înfățișa un nene urît care-și păpa fiul, începînd de la cap . Neavînd termen de comparație și nici un bagaj cultural adecvat, nu putea să-l eticheteze ca noir, nici să remarce că era doar o reproducere – poate de aceea întreaga sa existență a fost guvernată de grotesc, iar sufletul său sensibil adesea păcălit de fake-uri, de la fake news și pînă la iubiri de carton. A remarcat apoi că tatăl său biologic era în sală și a intrat un pic la idei: oare urma să fie și el păpat de tati?! Dar zîmbetul larg, aproape prostesc al celui numit August îl liniști pe dată. Astfel se creă prima sinapsă în creierașul lui ca un burete, anume că nu tot ce zboară se mănîncă sau, altfel spus, că aparențele pot înșela.