… să mănânci,  să te speli, să nu faci pipi și caca pe tine, să te ștergi la fund, să fii cuminte, să îi respecți pe cei vârstnici, să fii politicos, să nu spargi geamurile, să nu traversezi aiurea strada, să nu te bați cu ceilalți copii, să nu te murdărești, să nu înjuri, să nu vorbești urât, să-ți saluți vecinii, să nu pierzi cheia  de la bloc, să dormi la prânz, să nu strici jucăriile, să nu îi superi pe bunici, să nu minți, să nu furi, să nu înșeli!…

… să te trezești de dimineață, să îți bei laptele sau ceaiul, să te îmbraci cu uniforma, să  nu întârzii la școală, să  înveți, să nu ne faci de râs, să nu rupi cărțile și manualele, să nu chiulești de la ore, să  nu te prindă noaptea afară, să nu umbli haihui prin oraș, să nu pui gura pe alcool, să nu fumezi, să fii săritor și bun cu colegii, iar cu învățătorii și profesorii, respectuos!..

… să mergi  la muncă zi de zi, să te tunzi, să te bărbierești în fiecare dimineață, să te căsătorești, să te așezi  la casa ta, să-ți duci odraslele la creșă și la școală, să nu  lipsești de la ședințele cu părinții, să-ți păstrezi calmul când prichindeii urlă ca apucații și nu vor să  adoarmă, să găsești un medic, că ăla mic tușește, să cumperi de-ale  gurii, să tragi de leafă până  la următorul salariu, să îți plătești la timp facturile și ratele la bancă, să poposești pe la ăi bătrâni și să le alini singurătatea și suferința, să urmezi datinile de îngropăciune și pomenire pentru cei apropiați, să cauți un magazin cu  prețuri cumsecade, să-i zâmbești consoartei ori de câte ori  își pierde controlul, să nu te îndrăgostești  extraconjugal și să  nu preacurvești!…

… să accepți că vine momentul pensionării, să notezi în agendă telefoanele doctorilor de care depinde sănătatea ta, să ștergi din aceeași agendă numele multora pe motiv de trecere în neființă, să te acomodezi cu noul statut de „persoană vulnerabilă”, să îți alcătuiești programul astfel încât să stai cu nepoții, să te uiți cât mai rar în șifonier și să nu te întrebi  dacă vei  mai apuca  să îmbraci hainele dinăuntru, să nu  zăbovești prea mult în dreptul oglinzii, să nu deschizi albumul cu fotografii din tinerețe, să rărești vizitele la cimitir, unde îți odihnesc rudele și prietenii, să nu cazi în groapa cu melancolie și să nu te lași strivit de amintiri, să-ți recunoști și să-ți asumi nevolnicia,  să iei totul așa cum e…

Ho, gata cu trebuie, trebuie, trebuie! M-am săturat să fiu anexa acestui cuvânt și vreau să-l alung din vocabularul meu cotidian  ! Trebuie să reușesc! Ah, iarăși  l-am rostit,  blestemat fie în veci!