Inițial i-am spus “En Garde!”, pentru că plănuisem un duel. Un duel între două generații. Ideea a rămas , titlul a suferit modificări, devenind ușor mai “pașnic”. Acum emisiunii îi zice “RIVALII”. A rămas însă o altă modalitate – originală, zicem noi – de punere în pagină a veșnicului “conflict între generații”. Declarat sau nu, asumat sau nu, recunoscut sau nu, acesta există dintotdeauna. De o parte și de alta a baricadei istoria așează cele două generații : cei ce au trecut prin viață, și , respectiv, cei ce le vin în urmă . Primii au pretenția că le știu pe toate, că ei au construit lumea, că anii adunați în tolbă le dau dreptul să conducă, să comande, să impună sau măcar să dea sfaturi. Ei respiră confortabil sub umbrela unor proverbe de genul “Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere” , apoi așteaptă cuminți și superiori să fie “cumpărați” și…constată cu dezamăgire că…nimeni nu se înghesuie să-i aibă prin preajmă!! Că cei ce le vin din urmă nu au, pur și simplu, nevoie de ei. Îi consideră depășiți de vremuri, învechiți, desueți. Îi “răsfață” cu apelativul.. “dinozauri”! Căci cei ce vin din urmă știu totul. Sau, în fine, li se pare că știu. Ei sunt oamenii acestor vremuri, alăptați artificial și crescuți călare pe computer ; ei nu au nevoie de sfaturi, nu vor să fie dădăciți, căci vor să treacă singuri prin viață, să-și făurească propria experiență. Și, oricum, la ce să fie bune sfaturile celor care oricum “nu mai contează” și care… “ ei ne-au adus aici” – iar “aici” nu înseamnă întotdeauna prea “bine”…
Și uite-așa, ce naște din pisică nu mănâncă numai șoareci, ci, la un moment dat, o mănâncă pe pisica însăși, căci ea ajunge să-i încurce în drumurile lor.
Deși și unii și alții încearcă , cu eleganță, să mascheze acest proverbial “conflict între generații”, făcându-se că se tolerează reciproc, ba chiar că se admiră unii pe ceilalți pentru valoare și capabilități, conflictul există. Cei trecuți prin viață se uită cu scepticism la cei care-i înlocuiesc, treptat, găsindu-le cusururi mii si necontenind să se întrebe retoric: “pe mâinile cui ajunge țara”; cei tineri, pregătiți să răstoarne “din butoane” munții, se uită cu dispreț la cei vârstnici, percepându-i ca pe niște bolovani de care se împiedică în mers sau, și mai mult, pe care trebuie să-i ducă în spate…
Din acest octombrie, mai precis din a 8-a zi a sa, îi voi provoca și pe “RIVALI”, la un astfel de ..duel! Va fi o confruntare sportivă deschisă, cu reguli precise și întâmplată în limitele eleganței și ale unui fair-play pentru care vor trebui “să semneze” , nevăzut, la intrarea în platoul de filmare.
Foarte curând, în fiecare sâmbătă după-amiaza, RIVALII se vor așeza față în față. Și vă promit că fiecare dintre voi se va simți reprezentat pe ecran. Fiind sâmbătă, nu vor lipsi umorul, muzica, surprizele, dialogurile spumoase și invitații de calibru. Echipa mea vă promite!
