Știm că vă veți tăia venele, că vă veți arunca de pe șifonier în cap ( sau mai bine de pe noptieră, ca să nu vă loviți prea tare!) și că vă veți spânzura de candelabrul cumpărat de la Ikea. Știm că nu veți rezista acestei vești, că lumea voastră se va nărui subit, că nu vă va mai arde nici de bere, nici de meciul echipei preferate- și asta un sezon întreg! – știm că veți umbla triști și nebărbieriți prin lume, refuzând să ridicați ochii din asfalt chiar și dacă dacă prin față vă va trece, unduindu-și șoldurile, Kim Kardashian. Și totuși trebuie să vă dăm această veste!
De fapt, vrem să aducem câteva precizări, care ,probabil, vă vor coborâ de pe soclurile pe care v-ați cocoțat ( sau V-AM cocoțat) și vă vor aduce acolo unde vă este locul : cu picioarele înfipte-n cernoziom.
Așadar, să știți, dragii noștri bărbați, că noi putem foarte bine trăi fără voi! Că aerul pe care-l respirăm în absența voastră are aceeași compoziție chimică, iar pământul se rotește fix în același sens și cu aceeași viteză chiar și atunci când nu respirați prin preajmă!
Băgați bine la cap : nu sunteți “sine qua non”-ul nostru ( fuga la dicționar!), lipsa voastră nu ne suie pe pereți și nu ne aruncă în brațele depresiei, decât așa, de ochii lumii, câteodată, ca să fim și noi compătimite și să dăm de lucru vecinelor bârfitoare și tabloidelor flămânde!
Si să mai știți că, atunci când ne aranjăm din cale-afară, desprinzându-ne cu greu din oglinzi, cand tiem din noi hălci sau ne injectăm “trup suplimentar”, nu o facem pentru voi, ci doar.. pentru a enerva alte femei!
Aflați, asadar, că putem foarte bine să răsucim și singure planeta pe degete, să clădim case, să umplem frigidere, să plătim facturi, să construim cariere, sa spintecăm lumea cu vacanțele noastre, putem să ne creștem singure copiii , ba chiar, grație științei, la o adică putem să ni-i și facem singure. Adică..fără să vă vedem la ochi și fără să deranjăm așternuturile. Iar dacă pruncii ne ies, totuși, în lume purtându-vă chipul, o trecem la “defecte de fabricație” , înghițim în sec și ni-i creștem cu aceeași dragoste, implorând divinitatea ca singura asemănare cu voi să fie doar cea fizică!
Și putem foarte bine și fără voi, dragilor, să ne bucurăm de soarele de afară, uitând de lacrimile pe care le-ați stors din noi, cândva, fără milă, de nopțile de nesomn în care ne-au aruncat mojiciile voastre, de malaxorul nemilos în care ne-ați înghesuit sufletele, atunci când , uitând unde vă este locul, ați ales alte brațe în care să adormiți!
Hm..Nu vă place ce vă spunem, nu? V-ați crezut infailibili și indispensabili?!? Vă gândiți deja la răzbunare? La acele “las’că-i arăt eu!” -uri finalizate cu răzbunări mărunte ( la asta vă pricepeți perfect!) Ne așteptăm la orice. Știm că mâine ne vom ciocni, poate, de voi, pe Magheru, iar voi vă veți etala, la braț, rapidele noastre “înlocuitoare” ( lumea e plină de gâște, care nu știu să învețe din greșelile altor femei! ) zâmbind superior la adresa singurătății noastre!
Dar noi știm bine că sufletul vostru pustiit trage după sine – legată cu lanțurile groase ale osândei pentru a nu fi stiut să ne păstrați – amintirea noastră și chinuitoarele întoarceri înapoi ale minții. Singurul lucru, de altfel, pe care nu vi-l vom putea lua niciodată.
….Și bucurați-vă pentru asta! Bucurați-vă că, la despărțire, v-am lăsat amintirile! Pentru că altfel, cine știe, poate ne-ar fi trecut prin cap să vă cerem pensie alimentară și pentru amintirile frumoase, pe care vi le-am adus pe lume!

Publicat la rubrica ”Bombănelile Marinei” – Femeide10.ro