studii recente au arătat
că numai psihopaţii nu se molipsesc
de căscat
aşa pot fi dibuiţi şi duşi la ospiciu
cum suma viciilor e o constantă
iar eu nu-mi găsesc niciun viciu
mă gîndesc la un subterfugiu
antiperfecţiune:
să-mi fac un grup de prieteni
folosind metoda căscatului, anume
să casc în locuri suprapopulate
de pildă în metrou, la cinema sau în piaţă…
păi, ce mama ei de viaţă?!
prietenii vechi m-au dezamăgit, rînd pe rînd
să mimez căscatul, nu sunt în stare
ar fi ca şi cînd
experimentul se ratează din start!
de cursuri intensive nu am aflat
nu-mi rămîne decît să mă privez de somn
să beau tone de cafea iar noaptea, în pat
să încropesc scheme logice pentru planul meu
iată-mă-s în piaţa mare
la vînătoare de psihopaţi!
cad din picioare, capul mă doare
casc sincer, repetat, casc întruna
nimeni nimic. doar una
dintre vînzătoarele de ridichi
încearcă un căscat timid
şi se apropie tiptil:
– doamnă, nu e frumos să căscaţi aşa,
cu gura pînă la urechi!
mă-ntorc la voi, prieteni vechi,
c’est la vie!
voi trece la planul B (ei, ce mai spuneţi?!):
molipsirea cu poezii…
