Buni zori, d-nule Avramescu! Și ca să fie pe deplin buni, nu trimiteți d-nei Rădulescu-Pintilie alte răspunsuri . Adevărul și sinceritatea (care întotdeauna au făcut pereche minunată, sigură!), ies bine „la prima mână”, la prima strigare.

Recitite, analizate, refăcute, adăugate sau ajustate, răspunsurile metamorfozate cu izul nefirescului în „plămădeală”, pierd cea mai de preț însușire: sinceritatea.

Nu spunem ce ar dori alte urechi să audă, ci spunem ceea ce gândim pe loc, în conjunctura creată.

Nu spunem ce s-ar dori auzit în sferele înalte, ci spunem ce fosforul și inima ne dictează pe moment.

Corecte, reale, sincere și la obiect răspunsurile, poate prea sincere, iar dacă și în aceste situații sinceritatea deranjează, supără, atunci când mai poate fi ea arătată lumii, sau măcar grupului restrâns din jurul nostru?

Naivitatea crede ce i se spune, matura judecată însă respinge. Așa că, nu trimiteți alte răspunsuri. Doamna Rădulescu va înțelege, le va accepta, pentru că, venind spre dumneavoastră cu aceste întrebări, în mod sigur dorea sinceritate și adevăr. Nu poți construi un locaș al Domnului fără cei trei piloni de bază: credință, sinceritate, adevăr.